Dadea intr-o vreme ProTv-ul seara un serial comic despre un tip care in copilarie fusese crescut cu televizorul si care, ajuns adult, asocia instataneu unei intamplari prin care trecea cate o scena din multele filme pe care le vazuse.
Chiar daca am fost inconjurat de o familie infinit mai atenta si eu m-am uitat mult la televizor cand eram mic, mai ales dupa ΄89 (era sa zic dupa revolutie), cand am inceput sa avem la ce sa ne uitam. Asa se face ca o buna parte din „cultura” mea provine din desene animate si seriale.
Mi-am mai dat seama o data de asta acum cateva dimineti, undeva pe la ora 10.30, cand am remarcat ca iluminatul public era tot pornit. In loc sa ma intreb cine o plati orele astea de risipa –pentru ca era clar ca noi suntem aia- mi-am adus aminte de o scena din M.A.S.H: era noapte, Hawkeye si maiorul Winchester se certau iar B.J, disperat ca nu poate dormi din cauza lor, se rasteste la ei: „Vedeti luna aia de pe cer? Vedeti intunericul de afara? Astea-s semnele de necontestat ale noptii!”. Ei bine, noi se pare ca ne luam dupa alte criterii- poate derutat de felinarele aprinse la tot pasul, un nene dormea intins pe o banca. E ora 11 a.m, noapte buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu