adevarul

O destul de mare inovatie in lumea cartilor a fost aparitia in prima parte a secolului 20 a paperback-ului; acestea sunt carti cu coperti din hartie sau carton moale, lipite cu adezivi si, uneori, tiparite pe hartie de calitate inferioara; toate astea, raportate la traditionalul hardcover, cel cu coperti tari din carton, acoperite cu stofa sau chiar cu piele, cu pagini cusute, faceau ca noul tip de carte sa fie mai ieftin si mai usor de produs in numar mare. Efectul a fost ca scrierile de tot felul au devenit in timp accesibile si oamenilor cu venituri mai reduse si cu alte prioritati, deci cunoasterea s-a raspandit dincolo de paturile sociale care-si puteau permite carti scumpe. Un lucru bun, nu-i asa?

Numai ca intotdeauna sunt si oameni care prefera forma fondului, carora le pasa mai mult de cum da un lucru decat de ce inseamna el, care doresc sa etaleze, mai mult decat sa cunoasca. Asa ca, la fel cum in alte vremuri orice familie mic burgheza isi facea o aspiratie din a avea in casa un pian sau macar o pianina, indiferent daca stia sau nu cineva sa cante, la fel a ramas probabil undeva in mintea omului (romanului) dorinta de a avea o biblioteca care sa dea bine, cu care sa se poata fali, cam cum au vazut ei prin filmele cu boieri.

La oamenii astia cred ca s-au gandit in primul rand cei de la Adevarul cand si-au lansat colectia de carte, anul trecut. Nici nu prea se ascund, de vreme ce promovarea merge pe expresii de gen: „carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca”, „editie eleganta”, „carte legata in piele ecologica” sau „acum poti sa te mandresti cu biblioteca ta”. E vorba de 100 de carti pe care trebuie sa le ai, nu neaparat sa le citesti, tu ia-le pentru ca arata misto. La fel de bine, avand in vedere si scandalurile recent aparute legate de continutul –incomplet pe alocuri- al cartilor, oamenii ar putea sa-si ia volume-butaforie de genul celor din decorul emisiunii lui Cristoiu, „Zig-zag”- macar alea au si mai multe variante de culori.

In contextul asta cred ca se potriveste, cu mici modificari, dilema pe care o avea Kundera intr-unul din romanele sale: „ce-ar prefera un barbat, sa faca dragoste cu o femeie foarte frumoasa, dar totul sa ramana intre ei doi, sau sa iasa cu ea la plimbare pe strada, in vazul lumii?” –el crede ca majoritatea ar alege a doua varianta. Si in cazul nostru, unii oameni vor sa aiba o biblioteca neatinsa, dar stralucitoare.