Electorale

În anii preelectorali şi electorali –deci foarte des în ultima vreme- îi auzi vorbind pe toţi, fără excepţie, despre voturi. „Vrem să câştigăm x voturi”/” Data viitoare trebuie să obţinem mai multe voturi”/”Contăm pe y voturi”. Şi eu, unul, am impresia că în ochii lor, noi nu mai suntem oameni- ci voturi şi atât. Bucăţi de hârtie şi urme de ştampilă după care aleargă înnebuniţi câteva luni, pe care apoi le uită şi le aruncă la gunoi, până data viitoare când dau cu toţii buzna la reciclare. Suntem voturi, nu oameni; un om= un vot; sau în unele cazuri, un om=2 sau 3 sau 4 voturi. Voturile n-au nevoi, dorinţe, sentimente, voturile sunt o marfă care se tranzacţionează şi se cumpără- un vot= un litru de ulei, un kilogram de făină, 3 mititei şi o linguriţă de muştar. România-i o secţie de votare cu 22 de milioane de voturi. Vreo 5 milioane le-au scăpat, au plecat să vadă cum e şi prin alte secţii de votare. Şi se aude că cică prin 2050 vor mai rămâne doar vreo 15 milioane de voturi. „Mai bine, zic ăia. Mai puţine sarmale de-mpărţit”.