Azi am scos bradul din casă. I-am strâns calm rolele de beteală, i-am cules maşinal globurile, i-am tras plictisit luminiţele din priză şi i-am îndepărat precaut suportul.
Crăciunul acesta a fost cel mai ciudat de până acum- nu i-am aşteptat venirea, nu i-am simţit prezenţa şi nu i-am regretat plecarea. Or fi fost temperaturile prea mari, or fi fost grijile prea multe, o fi fost vârsta prea lucidă. Reclama de sezon de la Coca-Cola şi-a pierdut magia pe drum, colindele, demult în agonie, au murit din cauza crizei, iar bradul din Toamnei, pipernicit şi lipsit întâia oară de ornamentele vechi din copilărie, s-a furişat în living ca un străin. Masa festivă nu mi-a trezit apetitul, cadourile nu mi-au stârnit entuziasmul, programele de sezon nu mi-au câştigat atenţia, vestea minunată nu mi-a luminat sufletul.
Azi am dus afară, la ghenă, bradul din Dristor, de la Valentina. A lăsat în urmă un pumn de ace încăpăţânate, o mireasmă care-a zburat la prima aerisire şi un gol pe care nici nu-l umpluse vreodată. Poate sub bradul de la anul voi găsi, drept dar, Crăciunul pierdut iarna aceasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu