Unul din angajamentele pe anul ăsta a fost să nu-mi mai cumpăr atâtea cărţi. În primul rând, pentru că –eufemistic vorbind- nu stau atât de bine cu banii încât să mai dau milioane pe lună pe romane. Şi-n al doilea rând fiindcă, dus un pic de val, ajunsesem să cumpăr anual de două-trei ori mai mult decât citeam, oricât de mult m-am dedicat lecturii. La ritmul meu obişnuit de 30 de volume pe an, am aşadar în bibliotecă material să-mi ajungă până prin 2015. Graţie acestei noi cumpătări, am ajuns săptămâna trecută să citesc Tu-al meu de Erri de Luca, cumpărată de la reduceri în vara lui 2007 şi lăsată de atunci s-aştepte în raft. O mică bijuterie italiană, despre maturizarea prin pescuit, istorie şi iubire a unui băiat care-şi petrece vacanţa de vară pe o insulă de lângă Napoli. Mi-a luat vreo trei ani jumate s-o descopăr, dar poate c-aşa trebuia să fie.
Interviu la Viaţa Medicală. Sediu simpatic, lângă Cişmigiu, oameni drăguţi, atmosferă bună, motive destule ca să-mi pâlpâie din nou entuziasmul şi să se dezmorţească iarăşi visurile. Dacă nu reuşesc nici acum, rămân măcar cu o concluzie pozitivă- încă mai am puterea să sper.
Sâmbătă seara, Zdob şi Zdub în Godot. Unii un pic mai plinuţi, alţii un pic mai ridaţi, zdubii s-au dezlănţuit ca de fiecare dată, punând la grea încercare scena de sub ei cu vibraţiile şi ţopăiturile. Am ajuns acasă un pic răguşit şi cu urechile zdruncinate, mirosind nu atât de la berea băută, cât de la cea vărsată pe mine de rockerii hipnotizaţi din jurul meu.
Trage-mi-o!, de Virginie Despentes, în seria Eroscop de la Editura Trei, o carte mai degrabă violentă decât erotică, surprinzătoare şi cam atât, luată de la un târg prin toamna lui 2009. Puteam să mai aştept oricât, că tot n-ar fi devenit mai bună.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu