Prima oră la patinoarul din Cişmigiu era un spectacol. Atraşi de accesul gratuit pe gheaţă, oamenii se-nghesuiau să facă tururi în mijlocul lacului golit de apă. Doamne venerabile lunecau graţios în patine vechi de piele, cu lame înguste ca nişte cuţitaşe, iar domnii grizonaţi se plimbau agale cu mâinile la spate, făcând din timp în timp câte-o piruetă, să le-arate tinereilor de ce sunt în stare. Aduşi cu forţa de prietene zvăpăiate, câţiva băieţi păşeau prudent cu mâna încleştată pe mantinelă, privind cu tristeţe la aşii care se dădeau în spectacol mergând cu spatele, făcând salturi sau stârnind nori aroganţi de zăpadă la fiecare frână. O divă blondă în fustiţă de concurs tulbura asistenţa masculină, iar câţiva zgâmboi abia ieşiţi din scutec se ţineau după instructorul lor, ca un cârd zgomotos de răţuşte îmbujorate. La 12, când maşina Zamboni apărea ca să lustruiască gheaţa, ultimii entuziaşti ieşeau de pe patinoar, readaptându-se cu greu la deplasarea pe asfalt. Îşi schimbau ciorapii, îşi puneau pantofii, ştergeau atent lamele şi băgau patinele-n genţi şi sacoşe, dându-şi întâlnire a doua zi, la aceeaşi oră.Ieri, pe la zece, patinoarul era gol. Boxele amuţiseră, gheretele dispăruseră, iar gheaţa se descompunea în bălţi uriaşe. Sezonul s-a-ncheiat, iarna-şi ia la revedere, floricele galbene au explodat pe peluzele din parc. Vârstnicii şi-au cremuit patinele şi le-au pus la păstrare; băieţii nepricepuţi au răsuflat uşuraţi printre suspinele iubitelor; experţii-şi fac revizia la role, iar prichindeii visează de pe-acum la iarna următoare- când patinele de anul ăsta le vor fi deja prea mici.
Foto: studentie.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu