Moţiune

Democraţia din ţara noastră, care de 20 de ani a dat uitării comunismul şi partidul unic, nu conteneşte să-mi stârnească admiraţia. La fel ca şi detestatul domn Boc, tinerii lideri ai opoziţiei avertizează că parlamentarii care nu se prezintă şi nu votează corespunzător astăzi, la moţiune, vor fi excluşi din partid. Pe parlamentarii Puterii care au anunţat că nu-l susţin pe prim-ministru, aceiaşi şefi de partide i-au lăudat însă pentru „gândirea liberă”. Cu alte cuvinte, cugetul liber e în regulă, atâta timp cât e la alţii, nu la noi.

În chestiuni politice, memoria românilor nu ţine mai mult de patru ani, adică ciclul electoral normal. Se concentrează atât de mult pe nelegiuirile Puterii din prezent încât uită cu totul ticăloşiile celei din trecut şi abia aşteaptă să o repună-n jilţuri. De aceea îmi şi doresc eu ca, în aceste vremuri de criză, să pice guvernul-pentru ca în interval de un an, toate partidele să aibă şansa de a conduce şi de a-şi demonstra negreşit corupţia şi nesimţirea. Aroganţa, girofarele şi excesele vor fi aceleaşi, doar clientela politică va face rocada, în vreme ce nivelul de trai îşi va continua prăbuşirea. Poate aşa ne vom dezmorţi cu toţii şi vom înţelege că de două decenii încoace nu am ales, din patru-n patru ani, între viziuni politice, sociale şi economice diferite, ci între modele diferite de sărăcie, umilinţă şi înapoiere, care ne-au adus în final la situaţia de azi. Poate aşa vom pricepe că soluţia la un edificiu în întregime putred nu e să-i schimbi periodic încuietoarea; ci să-l dărâmi cu totul.