Magazinul de vise

Magazinul preferat al mamei este hyper-marketul Kaufland- de cinci ani, de când s-a deschis, nu cred că s-au scurs trei-patru zile fără să fi trecut pe acolo, profitând de mai toate ofertele. Tata preferă raioanele de electronice şi este oricând gata să-ţi povestească despre un nou mp3player, un lap-top de ultimă generaţie sau ultimul trend în materie de stocare a datelor. Iar Valentina nu scapă nicio ocazie să cerceteze reducerile la costume sau bluziţe de la magazinul Dika din Romană- dar la o adică, se mulţumeşte şi cu cel de pe Lipscani.

Suntem cu toţii, indiferent de vârstă, nişte copii care au înlocuit fascinaţia pentru standurile de dulciuri şi jucării cu pasiuni poate mai mature în formă, dar la fel de tinereşti în intensitate.

Eu unul, de vreo patru ani sunt cucerit de magazinele de cărţi. Librăria mea preferată ar fi Cărtureşti Verona – şi asta nu datorită ceainăriei, care mie întotdeauna mi-a părut mai degrabă expresia unui oarecare snobism cu spoială de rafinament. Ci datorită faptului că se află, prin apropierea de Parcul Ioanid, Grădina Icoanei şi Facultatea de Limbi Străine, într-o zonă încă frumoasă a oraşului; şi pentru că, funcţionând nu într-un parter de bloc, ci într-o casă veche, frumoasă şi frumos restaurată, îmi dă mai degrabă senzaţia unei biblioteci cu vânzare, decât a unei simple librării. Îmi mai place de vreo 2 ani Librăria Engleză, un locşor îngrămădit lângă Humanitas Kretzulescu, unde trec din când în când să-i mai salut pe limba lor pe Hemingway, Steinbeck şi Bukowski.

Dar în privinţa anticariatelor, nimic nu-mi stârneşte entuziasmul precum ExLibris de pe Strada Doamnei. Sigur, nu este cel mai frumos sau mai prietenos dintre spaţii. Dar când trec de uşa de la intrare, cum s-a întâmplat şi acum două zile, parcă las în urmă o lume prăfuită, agresivă şi limitată şi pătrund într-una colorată şi veselă, care-şi deschide instantaneu către mine sute de sertăraşe de cunoaştere. Găseşti acolo opera integrală a lui Shakespeare, cărticele ilustrate cu scheme de dans şi albume cu poze de căsuţe englezeşti ca cele din „Crimele din Midsomer”; atlase de anatomie pentru care aş fi ucis în primul an de facultate, zeci de cărţi de gătit sau albume de arhitectură; ghiduri de călătorie, manuale de bricolaj şi grădinărit şi de fapt cam tot ce-ţi poate trece prin cap, majoritatea în engleză şi la preţuri excelente.

Dar cum de vreun an criza mă loveşte fără milă, a trebuit să plec cu doar cinci cărţi din colecţia Cotidianul, de 2 lei fiecare şi cu inima frântă de toate minunăţiile de milioane pe care nu mi le mai permit. După vreo 20 de ani, m-am simţit din nou ca un copil căruia i se scurg ochii după jucării de neobţinut.