Un pisoiaş alb din urechi până-n picioare şi din bot până-n coadă, cam murdărel, care vine glonţ la mine, mi se freacă de picior, mă miaună şi-şi ridică interesat înspre mine două priviri drăgăstoase-una verde, alta albastră.
Un hol lung de bloc, plin de igrasie, în care, deasupra unei uşi stau înghesuiţi într-un cuib patru puiuţi de rândunică, patru căpşoare care privesc şi ciripesc la lumea întunecoasă din jur; şi doi părinţi agăţaţi de tocurile uşilor sau de firele de la cablu, urmărindu-mi cu scepticism neliniştit toate mişcările.
Alături de o ipotetică iubire regăsită, un drum cu trenul de plăcere, devenit dramă stupidă ce ne desparte arbitrar pentru cine ştie cât alt timp- o poveste dintr-un vis fantastic, al cărui ecou în realitate, la trezire, e cea mai concretă dintre disperări.
Denumirea englezească pentru zorele- morning glories.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu