La prânz, la ducere, merg relaxat spre staţia de la Viitorului. Cu 20 de metri înainte de destinaţie, văd tramvaiul pornind. Dacă mă grăbeam un pic, l-aş fi prins.
Seara, la întoarcere, mă hotărăsc să alerg către staţia Fabrica de Glucoză. Când dau colţul, tramvaiul tocmai pleca. Dacă mergeam liniştit, nici n-aş fi aflat că l-am ratat de puţin.
Poate că-i filozofie ieftină, dar aşa-i şi-n viaţă: nu ştii dacă-i mai bine să te grăbeşti, sau s-o iei uşor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu