Tramvaiul dojeneşte maşinile fără încetare- ba că parchează prea aproape de şină, ba că se-nghesuie să facă stânga înainte s-apuce el să treacă. Protestează, dar nu prea-l bagă nimeni în seamă- printre troienele din oraş, soneria lui ca de clopoţel lasă mai degrabă impresia unui colind nevinovat decât a unei ameninţări serioase.Înăuntru, călătorii agăţaţi de bare stau la pândă ca de obicei- doar împrejurările-s schimbate. Scaune libere sunt o mulțime, dar nimeni nu pofteşte la acelea- poate doar câte-un naiv de-abia urcat, care de cum se-aşează, sare înapoi în picioare, străbătut parcă de-un curent electric. Toţi râvnesc locurile pe care o mână de temerari s-au încumetat să le ocupe măcar vreo două staţii: de-ndată ce unul dă semne că urmează să coboare la prima, trei sau patru pasageri se plasează strategic, pentru a revendica succesiunea la scaunul încălzit.
Geamurile-s congelate pe ambele părți, radiatoarele funcționează cât să nu înghețe la rândul lor. Înfofolită-n scaun, o femeie își împărtășește indignarea cu cei din jur: ”Parcă suntem animale! Păi du-te-n Franța, în Italia, în Belgia, să vezi civilizație! Nu se există să te țină-n frig și să te mai și-ntârzie atâta!”, aruncă ea cu sictir. Nu doar aspectul sau etnia mă fac să bănuiesc că nu și-a cumpărat biletul care s-o îndreptățească să-și ceară dreptul de consumator- din zece urcări în orice vehicul RATB, rareori văd să fie validate mai mult de una-două... Cetățenii și statul, concurenți într-o cursă a înșelătoriei ale cărei consecințe se văd la tot pasul.
Afară, tramvaiul s-a oprit fără speranță de înaintare: o mașină lăsată câș blochează calea. După câteva secunde, vocea soneriei se sparge și se transformă-ntr-o hârâială jalnică. A răcit și clopoțelul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu