Pro + contra = $

Există multe motive pentru care ne cheltuim banii, iar eu crezusem că le ştiu pe toate. Cheltuim de nevoie- ca să supravieţuieşti îţi trebuie mâncare, haine şi-un acoperiş deasupra capului; cheltuim de plăcere- iei cărţi sau bilete la film ori concert şi aşa te relaxezi sau te binedispui; cheltui de plictiseală sau depresie- există se pare studii care confirmă că o partidă de cumpărături face minuni pentru moral; sau cheltuim, după cum spun americanii, din impuls- îţi face cu ochiul vreo prostioară de genul semn de carte cu Twilight sau un scărpinător telescopic de spate, deşi bineînţeles că nu le vei folosi vreodată sau eşti poate încântat de o super-ofertă precum „cumperi trei savoniere la preţ de două”, deşi nu ai nevoie de savoniere. Şi, în fine, cheltuim fiindcă „aşa se face”, cheltuim din obicei- şi ocazii de genul ăsta, cele mai multe ciclice, sunt destule, doar dacă ne gândim la sărbătorile anuale: 1 Martie, Paşti, Moş Nicolae, Crăciun, Anul Nou- toate ocazii să ne plângem de cât de comercială a devenit lumea; oftăm adânc, dar nu ne oprim. Ba mai mult, nu ratăm ocazia de a lărgi hora sărbătorilor comerciale, aşa că de câţiva ani buni Valentine’s Day s-a transformat în prilej numai bun să achiziţionezi bomboane sau inimioare roşii.

Numai că aici unii s-au hotărât să tragă linie –gata cu prostiile, astea-s pretexte inventate de mafia pluşului, florilor şi ciocolatei ca să-şi crească profiturile! Şi aşa a apărut un destul de puternic curent anti-Valentine’s Day care denunţă sărbătorile mercantile şi imperialiste. Însă mereu inventivii comercianţi şi-au dat seama că membrii acestei caste nu sunt neapărat mai luminaţi decât cei care-au acceptat moda de peste ocean, ci au doar alte slăbiciuni, alte resorturi; au înţeles că şi din frondă se pot scoate bani- şi aşa a fost scoasă de la naftalină defuncta sărbătoare românească a iubirii, ocazie anuală obligatorie pentru patrioţi să cumpere turtă dulce şi ceramică de Horezu „Made in China”.

Iar anul ăsta e prima oară când portofelelor ambulante li s-a dat şi şansa de a decide pentru ce să-şi deşerte banii; sloganul de la The Light Cinema spune: „îndrăgostiţi sau nu, Pro sau Anti Valentine’s Day, o întreagă noapte de filme vă aşteaptă, intrarea: 20 lei”, nu ştiu care bar organizează party-uri pro şi contra, Casa de Cultură a Studenţilor reuneşte împăciuitor ambele curente sub titulatura foarte deşteaptă de „Dragolentin”, iar cei de la libhumanitas.ro m-au lăsat mască: au creat „5 pachete (carte + audiobook) pentru cei care iubesc/urăsc Valentine’s Day, reducere 25%”. Şi uite că a mai apărut un motiv să cheltuim: din ciudă sau ură faţă de societatea de consum. Pentru vânzător n-are nicio importanţă -preţul cărţilor sau biletelor, aţi ghicit, este acelaşi şi pentru cumpărătorii pro, şi pentru cei contra; banii se scurg în buzunarele diferite ale aceluiaşi pantalon şi n-au nici miros, nici principii.