În Satu Mare, un un şofer spulberă un bărbat şi pe băieţelul său pe trotuar. Unul din Bucureşti ia Autostrada Soarelui drept pistă de decolare şi rulează cu 248 km/oră, pe când un altul la Caransebeş confundă aeroportul cu o popicărie. Iar în Bistriţa, un automobilist loveşte pe trecere o fetiţă dusă în cărucior de mama ei. S-ar zice că lunga caniculă a trezit instincte criminale în şoferii din toată ţara. Dar ce se petrece-n aceste zile este doar apogeul firesc al unui comportament rutier uzual, care începe cu parcarea-n locuri nepermise, blocarea intersecţiei sau nerespectarea priorităţii şi continuă cu depăşirea-n curbă, mersul pe interzis şi trecutul pe roşu- şoferii români par din constituţie programaţi să încalce orice regulă în trafic.
Totuşi, cei care ajung să conducă prin oraşele din Occident par a suferi o transformare dramatică. În seara sosirii mele la New York, un conaţional stabilit acolo de câţiva ani căuta în zadar un loc de parcare pe lângă casă. De la un colţ la altul, trotuarele erau străjuite de şiruri neîntrerupte de maşini. Deodată, amicul meu zăreşte un loc excelent între două vehicule şi se apropie fericit, dar ajuns acolo oftează dezolat: „E în dreptul unui hidrant! Aici nu-i voie, c-o păţeşti rău!” şi porneşte mai departe.
Conduita conaţionalilor noştri la volan nu este aşadar dicatată genetic, ci dobândită pe parcurs. Şoferii români sunt ca nişte copii scăpaţi de sub control de părinţii care n-au ştiut să-şi impună regulile logice şi bune prin vechiul tandem recompensă-pedeapsă, morcovul şi nuiaua. Astfel de copii întind coarda puţin câte puţin în fiecare zi, ca să vadă unde se rupe. Aşa este şi-n trafic: tânărul prins azi cu 250 la oră probabil că ieri mersese cu 230, alaltăieri cu 200 şi răsalaltăieri cu 160 – n-avea cine să-l oprească, părintele-stat şi-a scăpat demult din mână copiii-şoferi.
Să revenim la cazul de la Bistriţa. Când vezi din depărtare trecerea de pietoni, trebuie să încetineşti preventiv. Iar când un pieton trece pe zebră, eşti obligat să opreşti; nu să încetineşti, nu să ocoleşti, ci să opreşti. Reguli logice şi bune avem. Dar cât timp nuiaua e ruptă, maşinile vor rămâne arme de ucidere-n masă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Este cumva(in titlu) NuiaUa rupta ?Pe de alta parte giratoriul acolo este froarte inalt,e ca o colina,ca un deal dupa care nu vezi nimic daca esti mai putin atent.El trebuie ras la nivelul bordurii si nu sa mai si pui pe el stufaris ca sa fie - chipurile -frumos.Altfel,de acord.
de acord cu giratoriile (nu cunosc daca asa-i si la Bistrita), pare a fi o noua boala a autoritatilor; insa cu atat mai mult cu cat nu vezi bine din cauza lui, corect e sa faci ce faci pe ploaie torentiala, viscol sau ceata deasa- incetinesti. mersi de observatie.
Trimiteți un comentariu