Cred că băiatul din Citroen, cel care a tăiat faţa Loganului ucigaş de pe Magheru, se întreabă zilele astea: „De ce eu?!” Când trecerea de pe o bandă pe alta fără să te asiguri ori să semnalizezi este un fapt atât de obişnuit, soldat în mod normal cel mult cu claxoane şi înjurături, trebuie că te simţi tare nedreptăţit de soartă dacă dintr-o dată gestul tău banal declanşează o tragedie.
Televiziunile noastre au lansat de câţiva ani expresia „şmecherii şoselelor”, desemnându-i astfel pe cei care taie faţa altor şoferi, care depăşesc în curbă, circulă kilometri întregi pe contrasens sau calcă-n picioare limitele de viteză fără să păţească ceva. Eu unul, nu-s de acord această terminologie- cei de mai sus, care nesocotesc bunul-simţ, regulile şi legile, nu-s altceva decât infractori; iar adevăraţii şmecheri suntem noi, cei care, puşi zi de zi faţă-n faţă cu ei, avem judecata, experienţa şi reflexele pentru a ne feri, pe noi şi pe ei, de accidente.
Povestea de joi seară de pe Magheru e de fapt povestea a doi infractori fraieri şi ghinionişti, care în loc să fie protejaţi de şmecherii cuminţi şi cu reflexe, s-au întâlnit unul pe celălalt. Pe vitezistul din Logan nu-l mai ia nimeni la întrebări- el a sfârşit strivit la marginea bulevardului. Rămâne doar celălalt să plătească în puşcărie oalele sparte; fiindcă, din păcate pentru bătrâna care se odihnea pe o bancă pe trotuar, ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu