Isteria

Acum două vineri, pe 17 septembrie, a avut loc şi la noi un eveniment numit PARK(ing) day, care îşi propunea ca, pentru o zi, câteva locuri de parcare din oraş –vreo 20-25, în total- să fie recucerite de verdeaţă. Printre ONG-urile preocupate de mediu care au participat la această acţiune a fost şi ViitorPlus care, cu mine ca manager de proiect, s-a instalat cu voluntari, scăunele şi panouri pe cei câţiva metri de gazon întinşi în parcarea de la Piaţa Victoriei, unde urma să ne promovăm proiectele.

Din cauza mai ales a lipsei de promovare, această primă ediţie a evenimentului n-a fost un succes răsunător în niciunul din locurile de desfăşurare –parcările de la Victoriei, Hilton, BCU, Eva şi Universitate. Oamenii fie se apropiau timid –câţiva- , fie treceau indiferenţi –majoritatea- pe lângă grădinile improvizate. Am avut însă parte şi de câteva dialoguri, iar unul anume mi-a rămas de atunci în minte.

Pe la 10.30, un jogger care trecuse prin faţa noastră s-a întors brusc şi, prin surprindere, a trecut la atac: „Cât de CRETIN trebuie să fii ca să spui ‘Genocidul pădurilor’?!”. Într-adevăr, unul din panourile asociaţiei conţine această formulare. Ca să fiu cinstit, omul, care ridica o problemă de etimologie, cam avea dreptate, deşi eu am putut destul de uşor s-o dau în registrul metaforic: „ tăierea pădurilor=moartea oamenilor”; şi ca să fiu absolut cinstit, omul ştia să-şi argumenteze poziţia şi să poarte o discuţie. În fine, ne-am despărţit căzând de acord că nu putem cădea de acord, el continuându-şi alergarea, eu rămânând mai departe pe peticul ud de iarbă şi reflectând.

Nu m-a deranjat fondul acelei discuţii, cât debutul său agresiv. Ce-i drept, apelativul de „cretin” nu-mi fusese adresat mie, dar privea asociaţia pe care o reprezentam şi deci, mă viza un pic şi pe mine. Un om pe care nu-l cunoşteam şi care nu mă cunoştea a ales ca în primele cuvinte pe care mi le adresa să introducă o jignire. Iar noi doi am fost doar două particule izbite întâmplător în mişcarea browniană a unui univers românesc al isteriei. Ne înjurăm vârtos pe forumuri, la telefon sau în trafic fără să ştim nimic despre viaţa, ocupaţia, pregătirea sau calităţie celuilalt. Nu ştim şi nici nu ne pasă. Reflexele noastre nu mai sunt politeţea şi respectul ci grosolănia şi dispreţul, vorbele şi gesturile care nu ne convin redeşteaptă în noi animalul care eram înainte de întemeierea societăţii. Şi atunci, de ce ne mai surprinde mizeria şi înapoierea în care trăim?