Visul

Sunt unele zile la finalul cărora te simţi ca şi când cineva a dat buzna-n casă peste tine şi-a început să-ţi care lovituri cu bâta-n cap, în burtă, pe picioare, pe mâini şi pe spinare. Şi după ce te-a lăsat tremurând într-o baltă de sânge cu toate oasele rupte, s-a apucat să spargă în jurul tău toate globurile multicolore de speranţă pe care ţi le încropiseşi de la ultima lui vizită. Iar apoi se uşurează pe podea şi pe pereţi, pleacă şi-ţi spune „ la revedere!”. Şi nu ştii dacă mai poţi sau mai are rost să te ridici şi s-o iei din nou de la capăt. Cică noaptea-i un sfetnic bun. Dar eu aş vrea să fie generoasă. Iar mâine, la trezire, să aflu că ultimii zece ani au fost doar un coşmar.