Un vechi obicei copilăresc de-al meu este ca an de an, din ianuarie până-n noiembrie, să anunţ în fiecare lună, în data de 25, cât a mai rămas până la Crăciun. Cum sunt o fire mai puţin religioasă, admit că rareori conştientizez cu fiecare fibră a fiinţei mele că această sărbătoare nu semnifică venirea Moşului, ci naşterea lui Hristos. Aşa că mi-a luat ceva şi până să aflu că pe 25 martie se celebrează Buna Vestire. Iar când am înţeles -de la persoane foarte răbdătoare cu nişte străini de biserică aşa cum sunt eu- şi ce semnificaţie are această sărbătoare, mărturisesc că am fost uimit de perfecţiunea procesului care a făcut ca venirea pe lume a lui Hristos să se-ntâmple la exact nouă luni de la concepţie. Realitatea zilelor noastre, pe care am trăit-o cândva la stagiile de obstetrică-ginecologie şi pediatrie, îmi produsese convingerea că majoritatea copleşitoare a copiilor sunt mai mult sau mai puţin prematuri, eu fiind, conform mitologiei familiei mele, unul din mult mai rarele cazuri care şi-au prelungit dincolo de termen şederea în pântecele matern. Probabil că n-ar trebui totuşi să mă mire această sarcină precisă ca un ceas elveţian- prin comparaţie cu Imaculata Concepţie, această dilemă se transformă instantaneu în certitudine.Nu cred însă că prea mulţi credincioşi din grădina Carpaţilor se muncesc astăzi cu asemenea raţionamente. Ca la orice sărbătoare mare şi de Buna Vestire principala preocupare este mai degrabă de natură gastronomică- mai precis, dezlegarea la peşte, pe care tot creştinul o marchează, cu evlavie şi după posibilităţi, cu conserve de macrou, icre tartinabile, ciorbă pescărească, plachie sau platouri cu fructe de mare. Nu mai contează că-n perioada asta prea puţini dintre noi am încetat să păcătuim cu stomacul, cu vorba şi cu mintea- noi ţinem dezlegările, nu postul.
Foto: 220.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu