Asteptarea

Incepi sa nu-l mai scapi din ochi, sa-l iei cu tine peste tot: la masa, la toaleta, la dus; daca esti undeva si-ti dai brusc seama ca nu-i langa tine, lasi totul si te-apuci sa-l cauti, zguduit de presimtiri dureroase. Cand iesi din casa, isi are locul lui bine stabilit; buzunarul stang s-a cascat deja putin in locul unde-l tii- ce daca cica radiatiile fac rau la prostata? ; coapsa stanga iti semnaleaza de cum iesi pe usa daca l-ai uitat, la fel cum cea dreapta sesizeaza lipsa cheilor sau pieptul pe cea a portofelului din buzunarul interior al hainei. Il incarci mai des ca inainte, ca cine stie pe unde mergi si cat timp stai; dar ai grija sa nu-l lasi pe vibrat, ca daca suna cat e-n priza, n-auzi. Il pui langa tine pe perna noaptea si-ai accepta fericit o tumoreta -operabila- pe creier, numai sa te sune. Dar nimic..

Tresari la orice apel primit, dar cand vezi pe ecran cine e de fapt, raspunzi plictisit, fara chef- la capatul celalalt starnesti surpriza si stanjeneala cu dezamagirea ta. Ti-ai setat optiunea apel in asteptare, dar preferi sa grabesti cat mai tare discutiile, sa eliberezi linia. Factura o platesti pe net, dinainte s-ajunga plicul acasa-daca te decupleaza hamesitii aia? Din timp in timp, cand simti ca explodezi, te suni singur sa vezi daca nu cumva zice ca esti ocupat. In aglomeratii, asaltat de zgomote, ai halucinatii, ti se pare ca-l auzi daca-i dat tare sau ca-l simti vibrand daca-i pe discret si-l scoti repede ca sa vezi cine e. Dar nimic..

Incepi apoi sa crezi in telepatie, in forte magice; te gandesti ca de fapt ai procedat gresit de la-nceput. Daca iti doresti prea mult un lucru, iti sperii norocul, prezenta ta continua langa aparat goneste fix ce iti doresti sa se produca. Asa ca-ncepi sa te controlezi, incerci sa nu te mai gandesti. Iei distanta, ca sa-ti momesti sansa. Il lasi in camera, iar tu te duci in sufragerie, la tv; sau te duci la masa; sau prin curte; sau pana la coltul strazii; sau pana la piata, sa iei ziarul. Cu cat pleci mai departe, cu-atat esti mai sigur de reusita. Cand te-ntorci, te uiti asa, de la distanta, cu coada ochiului, intamplator, cat pe tine te preocupa de fapt altceva.. Tot nimic..

Si apoi intelegi in fine- tu nu poti sa faci nimic. N-o sa sune.