unSMART

Sunt un tip care-si achizitioneaza cel putin 7-8 carti pe luna, depinde de ce mai apare sau de ce interese noi imi descopar. Saptamana trecuta, cand incepe povestea de care vreau sa vorbesc, si-au facut intrarea in biblioteca mea, asteptand sa le vina mai devreme sau mai tarziu randul la citit, "Matusa Julia si condeierul", "Henry si June", "Generatia X", "Tropicul cancerului", si- luate de la anticarii de pe net- "Antonia mea" si "Racoarea tarmurilor". Evident ca la ritmul meu de lectura, de cam 30 de carti pe an, nu ajung sa le citesc prea curand, dar un lucru e clar- nu duc lipsa sau, cum ar zice tatal meu, nu-mi "curge mucul" dupa o carte.

La un post de radio care da o muzica pe gustul meu se desfasoara zilele astea o campanie cu numele "Nu-ti lasa mintea sa intre-n criza"; nu e un slogan prea bun, dar ma rog, nu toti copywriterii pot fi grozavi; cert este ca se pun niste intrebari de cultura generala la care daca raspunzi primesti niste premii. Vinerea trecuta ma plictiseam in masina intr-o coloana cand aud o intrebare careia ii stiu raspunsul; formez numarul pe care il tineam vag minte, raspunde o secretara, dau raspunsul, uraaaaa!, am castigat: doua carti de la Nemira si un abonament pe un an la "Observatorul cultural". Imi ia toate datele, "Observatorul cultural" o sa-l primesc acasa prin posta, cartile sa vin sa le iau de la sediu, Ion Mihalache 125, oricand intre 9.30 si 17; despre "Observatorul cultural" nu stiu -poate c-ar trebui- nimic, dar sper sa n-aiba legatura cu Antena 1, iar cartile nu se spune ce sunt ca sa-mi dau seama daca ma intereseaza; cert e ca eu de la Nemira am citit doar doua carti pana acum si ca pentru mine editura asta isi pastreaza un iz de literatura S.F dar, la naiba, oamenii-s draguti, calul de dar nu se cauta la dinti.. It's nice to win something.

Azi pornesc din Dristor si, in drum spre ai mei pe Eminescu, ma gandesc ce-ar fi sa trec pe la aia sa iau cartile, tot n-am nicio treaba; zis si facut- o iau pe Eminescu in sus, neasteptat de aglomerat; dupa Teatrul Metropolis aflu motivul- Strada Tunari s-a inchis pentru reparatii; fac multe giumbuslucuri si ies la Spitalul Grigore Alexandrescu si stau acolo vreo 10 minute ca sa ajung la Piata Victoriei; intru apoi pe Ion Mihalache- fostul 1 Mai- iar aici ma resemnez intr-un ritm de melc, pentru ca asta-i una din zonele Bucurestiului unde nesimtirea noastra, a soferilor, e exploziva. Ajung intr-un tarziu la locul respectiv, cer zapacit relatii la un domn de pe-acolo care ma indruma spre o secretara. Apuc doar sa spun "Buna ziua, am castigat un concurs..." iar ea da un telefon sa caute pe cine trebuie; dupa vreo 10 secunde imi spune "A, nu e nimeni acolo si nu stiu cand se intoarce. Trebuia si dumneavoastra sa dati telefon inainte."

Cu alte cuvinte eu sunt de vina, pentru ca nu stiam ca astea se fac cu programare, ca la doctor; eu sunt de vina, asa ca imi merit timpul pierdut si nervii lasati in trafic si merit faptul ca trebuie sa ma mai intorc o data; i-auzi, dupa ce ca noi suntem aia care-ti dam carti bai, prostule, ca sa ai ce sa citesti, mai ai si pretentii sa stam dupa fundul tau sa te-asteptam! 're-ai al dreacu' de pomanagiu, ca s-a umplut tara de voi!

M-am intors in masina si-am pornit spre casa-nici nu ma mai intorc, sa-si tina cartile cu Dune sau Alien sau ce naiba or fi. Dar imi pare ca, daca le e atat de greu sa se organizeze in jurul catorva amarate de carti, ar trebui sa se ingrijeasca de mintile proprii- ei chiar le-au lasat sa intre-n criza..