Casa cu blană

Acum câteva săptămâni, aflându-mă într-o vizită, am rămas interzis când stăpâna casei dădea să părăsească bucătăria, lăsând friptura tocmai scoasă din cuptor pe masă, la răcorit; stupoarea mi s-a risipit însă când mi-am adus aminte- eram într-o casă fără animale.

Într-o casă fără animale nu rişti, din neatenţie, să rămâi în cinci minute fără un prânz la care te-ai muncit câteva ore; nu eşti trezit noaptea din somnul cel mai adânc ca să le dai drumul în curte să-şi facă nevoile; într-o casă fără animale nu cureţi mereu părul de pe haine sau urmele de labe de pe mobilă; nu ţi-e ruşine faţă de musafiri pentru canapeaua pe care pisicile şi-au ascuţit ghearele; într-o casă fără animale nu eşti toată ziua uşier la pisici care miorlăie ca nebunele să iasă ori la câini care zgârie cu îndârjire ca să intre; nu ţi se-ncurcă printre picioare, exact când te grăbeşti mai tare, un ditamai câinele care ştie el mai bine că urgenţele sunt lucruri mai rare şi mai serioase decât ne închipuim- ce să mai, într-o casă fără animale, traiul e mult mai uşor.

Dar într-o casă fără animale nici nu te aşteaptă oricând la poartă un câine care nu-şi încape-n piele de bucurie când te vede, lătrând vesel, dând contondent din coadă şi sărind să te-mbrăţişeze; nici nu adormi la prânz lipit de-o pisicuţă caldă ca un calorifer cu blană; într-o casă fără animale nu izbucneşti în râs văzând cum pisica-şi urmăreşte coada sau câinii joacă leapşa-n curte; şi nici nu te trezeşti alintat de pisoiul pufos care te linge-n cap cu limbuţa lui aspră; într-o casă fără animale nu ştii cum e să respiri aceeaşi pace cu pisica ce toarce nepăsătoare pe fotoliu sau să uiţi de orice problemă mângâind blana terapeutică a unui căţel; şi nu simţi că cineva ţine mereu la tine şi-ţi vrea numai binele, cu toate defectele pe care le ai.

Eu într-o casă fără animale nu vreau să trăiesc.