Rezervări 2010

Parcă nu-mi vine să cred că a trecut exact un an de când vorbeam tot aici despre rezervările la spectacole. Nu numai fiindcă acum un an pe vremea asta, căldura plăcută dar cam neliniştitoare de primăvară îmi năduşea plimbările prin oraş, iar acum mă lupt cu frigul şi nămeţii; ci şi fiindcă în anul care s-a scurs am fost cred la mai multe evenimente decât în ceilalţi câţiva ani la un loc.

Nu toate au fost reuşite, dar cele memorabile merită măcar amintite; au fost piesele „Ultima oră”, „Don Quijote” cu Puric şi „Egoistul” cu Beligan, toate la Naţional, „Străini în noapte” la Operă şi excepţionalul „Vis” al aceluiaşi Puric de la Rapsodia, pe Lipscani; au fost „Bărbierul din Sevilla” şi „MacBeth” în stagiunea trecută, „Promenada Operei” în inter-sezon şi „Lacul Lebedelor” în Festivalul Enescu; şi, măcar pentru atmosferă, concertul de Crăciun al lui Bănică.

Aşa că 2009 va fi, cum se zice, „a tough act to follow” pentru 2010, dar uite că facem deja primii paşi. Pentru că zilele astea ne-a cuprins iarăşi frenezia achiziţionării biletelor. Peste o săptămână va fi „Army in concert” la Sala Radio, un spectacol la care am vrut să merg în amintirea evenimentului de acum vreo 4-5 ani de la Sala Polivalentă când s-au produs, într-o manieră care te trecea prin tot spectrul de emoţii, toate orchestrele militare din ţară; mă bucur că există acest spectacol şi sper să fie pe măsura aşteptărilor.

Aşa cum sper, tot prin prisma amintirilor excepţionale, s-o facă şi trupa de dans irlandez pe care o vom vedea pe 7 februarie la Sala Palatului în „Rhythm of dance”; au trecut mai mult de opt ani de când am văzut tot acolo un alt spectacol de genul ăsta, dar duduitul inconfundabil al scenei mi-a rămas întipărit până acum; mi-a luat ceva până să mă urnesc să iau bilete şi asta-nseamnă că locurile nu-s fenomenale, dar sper să fie ok şi-aşa.

Tot mai greu, dar din prudenţă, m-am mişcat şi cu AC/DC de pe 16 mai din Constituţiei; pe lângă efortul material pe care-l presupunea mersul la concert, a fost de vină şi semi-ţeapa de anul trecut când am fost printre primii care-au luat bilete, ca apoi să aflăm că nu există niciun concert; banii i-am recuperat, nu-i vorbă, dar ne-am gândit că poate anul ăsta luăm ţeapă all the way, aşa c-am aşteptat mai mult. Cert e că pe 16 mai voi merge cred pentru prima dată cu ambii fraţi la un concert şi că, în plus, va fi un mod destul de special şi memorabil de a marca o mică aniversare alături de Valentina.

Semne bune anul are!