Comentand un film de prin ’91–nu prea reusit, se pare- numit „ Diyng young ”, in care Julia Roberts are grija de un bolnav incurabil, un comic plictisit de orele intregi de suferinta fizica alternate cu scurte reveniri, spunea ceva de genul: „ Daca un film se numeste „ Sa mori tanar ”, atunci pana la sfarsitul lui, la naiba, cineva ar face bine sa moara! ”
Asta-i problema cu titlurile- de multe ori iti spun de-a dreptul subiectul ori chiar deznodamantul povestii, risipind din start o buna parte din surpriza. Zilele astea, bunaoara, citesc cu incantare o carte, „ Casa Buddenbrook ”, al carei nefericit –zic eu- subtitlu este „ Declinul unei familii ”; pai nu-i asa ca e destul de clar ce se intampla incetul cu incetul pana-n final? Si stiind asta, ajungi sa cauti, sa observi sau chiar sa inventezi detaliile care sa confirme mersul dinainte anuntat al lucrurilor; risti astfel sa nu apreciezi ce carte buna tii in maini, sa nu vezi padurea de copaci.
In ce ma priveste, rarelor si modestelor mele incercari " literare " prefer sa le dau titluri care eventual sa nici nu se regaseasca in text, care sa fie, la o adica, interpretate abia la sfarsitul lecturii. Titlul sa fie o confirmare a operei, nu invers.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu