Alimente pe cartela, bisnita cu ce nu se gaseste-n magazine –deci cu orice-, apa si curentul oprite cand ti-e lumea mai draga, cozi interminabile, salam cu soia, oameni disperati sa fuga, politie represiva, presa care vorbeste doar despre realizari marete.. Nu e vorba despre Romania ceausista a anilor ’80, ci de Cuba lui Castro din anii ’90, cum este ea infatisata de Pedro Juan Gutierrez in „Trilogie murdara la Havana”.
In spatele titlului, care te poate duce cu gandul la o carte despre dulci perversiuni si descrieri picante, descoperi, citind, romanul mizeriei unui popor zdrobit de foamete si saracie.
Intr-o lume candva fermecatoare, acum decazuta, omul revine la stadiile de la inceput ale evolutiei; uita de generozitate si solidaritate, se scutura de morala si demnitate, renunta, ca sa nu-si piarda cumpatul, la reflectia asupra a ceea ce-l inconjoara, se desparte cu alte cuvinte, rand pe rand, de toate straturile care-l transformasera din animal in om, totul pentru un unic si jalnic scop- de a supravietui si nimic mai mult. „Saracia perverteste lumea”.
Oamenii stau inghesuiti, alaturi de sobolani, in camarutele insalubre ale cladirilor pe cale sa se prabuseasca si misuna prin oras in cautare de smenuri sau hrana. Sunt intr-o fuga fara sfarsit catre mai bine: din sate fug spre Havana, iar din Havana fug catre Miami, unde realizeaza in sfarsit ca inchisoarea din tara le intemniteaza sufletul oriunde s-ar duce. Bunastarea se masoara in fripturi, banii cu greu castigati sunt aruncati pe fereastra si goana o ia de la capat. Eliberarea, si aceea temporara, vine pe filierele obisnuite: alcool, droguri si mai ales sex: straight sau gay, din dragoste, de placere sau pe bani, cu parteneri tineri sau pensionari, intra sau interrasial, simplu sau in grup, in casa, pe strada sau pe plaja, impreunarea asta frenetica este in aceeasi masura expresia saraciei si a sangelui fierbinte, caraibian.
Intorcand paginile, ai impresia ca citesti un foileton inspirat de stirile de la ora 5, in care sunt la ordinea zilei jafurile-n vazul lumii, contrabanda, crimele, sinuciderile, accidentele stupide, vrajitoria, adulterul, prostitutia, exhibitionismul, voyeurii, necrofilia si canibalismul- politia se face adesea ca nu vede, iar pe oameni nu-i mai socheaza nimic.
Acesta este de fapt „meniul” oricarei lumi in plina destramare, la care se adauga ingredientele cubaneze –parfumul de rom si trabuc, masinile de epoca, plajele, oceanul, boleroul, femeile frumoase, amestecul unic de crestinism si zei afro-cubanezi- si care alcatuiesc o pojghita subtire si fermecatoare, un miraj pentru turistii straini, acei observatori cinici sau doar superficiali, cu aparatul foto intr-o mana si ghidul turistic in cealalta.
Cartea aceasta reda fara ascunzisuri, fara cosmetizari, viata acelor ani de pe strazile Havanei, iar Gutierrez insusi explica procesul: apuca pur si simplu o bucata din realitate si o tranteste cu toata puterea pe pagina alba.
Noua, celor scapati cu 20 de ani in urma dintr-un cosmar, trecuti prin panica anilor ’90 si ajunsi acum, nauci, in fata altor vremuri tulburi, acest veritabil roman al crizei ne pune in fata alternativele: sa continuam, ca pana acum, sa ne-nasprim si sa ne coboram spiritul in mocirla sau sa ne lasam inspirati de pescarul lui Hemingway din „Batranul si marea”, spre care Gutierrez priveste cu nostalgie, ca spre un erou cubanez al altor vremuri, tot grele, dar mai demne. Primul pas ar putea fi sa preluam din filozofia de viata a lui Cholo, personajul ultimei povestiri din volum, care la 76 de ani isi continua drumul optimist si vioi, lovit, dar neinvins: „Trebuie sa traiesti eliberat de frica si sa mergi inainte.”
http://www.libhumanitas.ro/trilogie-murdara-la-havana-trei-2007.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu