Febra nordului

Inainte sa devin nebun dupa literatura ceha, cu Marek, Hrabal si mai ales Kundera, inainte chiar de a face o fixatie pentru americani ca Steinbeck, Hemingway, Salinger, Harper Lee, Bukowski sau Kesey, inainte deci de toate astea am avut si am o pasiune pentru nordici. A inceput acum vreo 11 ani cu Knut Hamsun si va ramane cred cu mine pana mor. De atunci pana acum am devorat tot ce-am gasit de la acest norvegian, asteptand periodic cu nerabdare, apoi cu durere, aparitia-sau descoperirea- unui nou titlu. Mi-am largit apoi interesele: acum doi ani ma dadea peste cap danezul Jens Christian Grondahl cu “Liniste in octombrie”, iar acum un an- norvegianul Per Pettersen, cu “La furat de cai”. L-am mai descoperit cu voluptate pe suedezul Hjalmar Soderberg, cu ale sale “Doctor Glas” si “Jocul serios”, care intre timp i-a impresionat si pe alti apropiati.

Iar anul asta, de cand cu pregatirea plecarii la Stockholm, intereseul meu pentru scandinavi a explodat. Mi-am facut in fine timp sa-l descopar pe Strindberg –nu se putea sa merg in Suedia fara sa-l cunosc pe cel mai mare autor al lor; „Insula preafericitilor”, recent aparuta la Humanitas, le-o recomand tuturor celor preocupati de cum a evoluat societatea umana. Am dat peste Agneta Pleijel, interesanta, dar nu spectaculoasa, cu „Chirurgul reginei”, care, avand drept cadru Stockholmul de secol 18, dezvaluie zbaterile de inceput de drum ale chirurgilor ca profesie si ale chirugiei ca stiinta. Am trecut apoi din nou la norvegieni, cu „Ultimul capitol” al preferatului Knut Hamsun, un roman despre framantare, desertaciune, evolutie, moarte si supravietuire; si cu „Tomas Rendalen” al unui alt mare norvegian, Bjornsterne Bjornson, centrat pe ereditate, pedagogie si moravuri, un pic stufos si incalcit, totusi.

Zilele astea iau o pauza de nordici, insa in biblioteca ma mai asteapta, luate mai ales de pe la anticari, inca destule volume: „Saloanele gotice”, „Vrajitoarea-Razbunarea” si „Teatru” de Strindberg, „O iarna la Stockholm” de Pleijel, „N-a dansat decat o vara” de Ekstrom, „Lumea Sofiei” de Gaarder, „Gosta Berling” de Lagerlof, „Fata pescarului de Bjorson...Fascinatia are in continuare din ce sa se hraneasca..

"..urgia tine pana la patru dimineata, dupa care pamantul si cerul se impaca. A doua zi e primavara. O adevarata explozie de viata in munti! Nu s-a strecurat incet ca un gand dinainte stiut, ci a navalit asemenea unei idei tulburatoare, apriga si nebuneasca." (Knut Hamsun, "Ultimul capitol")