Prin curte

S-a aşternut in fine un aer racoros peste Bucuresti; dimineaţa devreme este chiar friguleţ. Dar pe la 9.30 se-ncalzeste destul cat sa pot ieşi şi sa stau o vreme in curte; ce-i drept, nu in şorţ, ca pana mai ieri, ci in pantaloni lungi. Ma aşez comod cu fundu-ntr-un scaun si cu picioarele pe altul; soarele bate inca fix pe locul meu de la masa lunga de lemn, aşa ca-mi dau jos ochelarii şi-mi intind faţa catre el-dupa vreo 10 minute, a disparut deja dupa acoperiş, se grabeşte sa-i salute şi pe ceilalţi. Ma pun pe citit, cu cafeaua langa mine. Deasupra mea, bolta de viţa inca verde raspandeşte deja o aroma discreta inca de la ciorchinii care atarna ca globurile-n brad-strugurii incep sa se coaca, poate anul asta ii si culegem, ne facem propriul nostru vin de producţie limitata si-l vindem cu 500 de euro sticla. Alexandru ciupeste in pod din bas, pe zi ce trece devine mai bun-nici vecinii nu se mai plang. Inspre poarta, gazonul crescut lung straluceşte-n soare la radacina a ce-a mai ramas din visin. Puţin mai incoace, zorelele cresc in dezordine, intinzandu-se pe gard, pe a doua portiţa, pe copacei. Mai ales cand ma uit la caţaratoarele astea, iedera, viţa, zorelele, şi le vad carceii cum se agaţa de cabluri, de ochiuri de sarma, de trunchiuri de copac, ma gandesc la plante ca la ceva viu si inteligent.

Mai sorb din cafea, mai citesc doua pagini. In spatele meu, cişmeaua picura-ntr-o oala. Bunica se cearta in gluma cu lupoaica Vera, care o-ncurca prin bucatarie; in fine, se hotaraste sa iasa şi se plimba alene prin curte, batand tactul din coada; se duce la poarta, sa vada ce se mai intampla pe strada, poate mai adulmeca ceva, poate mai schimba o vorba cu cainii de prin vecini. Se-ntoarce apoi şi intra in casa la ai mei, s-o ajute pe mama care face lista pentru plecarea la mare. Citesc mai departe: Gutierrez vorbeste despre saracia si mizeria si disperarea din Cuba anilor ΄90; dar in jurul meu foşnesc trandafirasii si florile de piatra din ghivece- aşa e viata, şi noi am dus-o rau- şi-o s-o mai ducem.

Peste drum, muncitorii lucreaza pe schele la o cladire cu multe etaje; acolo era inainte, ascunsa vederii de la mine din curte, o casa mare, veche şi frumoasa-au daramat-o atat de repede ca nici n-am apucat sa-i mai fac poze.. casuţa mea veche de 100 de ani va ramane in curand izolata intre blocuri. La poarta se aude o bubuitura-pisica Ţipi a sarit gardul aterizand pe tomberon, şi acum vine mieunand spre casa; işi leagana nonşalanta burta cu a doua generatie de puişori; pe primii, acum cateva luni, i-a casapit Vera, dar uite ca viaţa merge mai departe.

Imi aduce mama un castron cu pepene verde; il mananc si il beau in acelasi timp, cot la cot cu Vera şi canişa noastra Cara. Se-ntoarce tata din oras pe bicicleta, cu painea in cos. Craiţele zambesc de prin ghivece, ciufulite şi portocalii. Pe strada o ţiganca trece şi striga dupa fier vechi in latraturile cainilor de prin curţi. O adiere uşoara aduce pana la mine aroma mancarii de pe aragazul bunicii. Paginile sunt imbibate de saracie, visare, sex, rom si bolero. Ca o potrivire, ma suna Valentina sa-mi dea detaliile lunii de miere in Cuba a unor colegi de-ai ei; pana una alta, noi peste o saptamana suntem la Stockholm. In fundul curtii stau cateva tricouri la uscat pe sarma. O musca zburda fericita. Vara n-a trecut inca.