Plimbarea

Seara pe la ora 19 ies pe afara, sa ma racoresc; o iau spre centru.

Pe Viitorului se schimba linia de tramvai; de cateva luni tot la asta lucreaza, iar acum au ajuns in intersectia Viitorului cu Dacia si cu Vasile Lascar; in locul trecerii de pietoni se-ntinde, dintr-o parte-n alta, transeea, iar frontul de lucru proemina in carosabil, in Bd. Dacia. Pietonul are deci doua variante- coboara in sant si face un adevarat traseu de escalada urbana sau merge pe strada, cu masinile trecand in viteza pe langa el.

Ceva mai incolo, aproape de intersectia bulevardului cu Strada Icoanei, sunt lucrari la utilitati in trotuar; aici s-au preocupat de bunastarea pedestrului, au pus niste scanduri deasupra haurilor; numai ca primul pas te convinge ca daca vrei sa ramai cu picioarele intregi, renunti la podul improvizat si te muti in strada; soferilor nu le pasa si trec milimetric pe langa tine.

Buna dispozitie mi-e deja umbrita, iar muzica iPod-ului nu face fata galagiei din trafic; imi schimb traseul si o iau pe Icoanei, aici e liniste, aici e normalitate- zic eu; trec pe langa cladirea veche a Inspectoratului Scolar- o casa boiereasca, impunatoare..dar vai, treptele de la intrare sunt proaspat invelite-n faianta portocalie cu picatele albastre; suntem tot in faza exteriorului cu aspect de interior de closet..Scutur din cap si merg mai departe. Putin inainte si vis-à-vis de Biserica Icoanei, la intersectia cu Aurel Vlaicu, e santier- au fost daramate doua case vechi si or sa puna in loc apartamente sau birouri, orice, numai sa fie inalt, urat, fara stil si fara nicio legatura cu zona. Santierul incipient este ingradit “frumos”, cu tabla ondulata, ce mai, ca la carte, numai ca gardul se intinde pana aproape de capatul trotuarului; drumul e in curba si cu siguranta soferul care baga tare pe o straduta neaglomerata o sa ma vada abia cand ma va lua pe capota, dar n-am optiuni, imi fac cruce si o iau din nou pe carosabil.

Dupa vreo ora jumate prin librariile din centru o iau spre casa, pe stradute. Din Lahovari ma indrept spre Parcul Ioanid pe Eremia Grigorescu; de la jumatate incolo- santier; se "reface infrastructura rutiera", dupa cum scrie pe panoul luminat de becul slab al unui stalp; e ultimul lucru pe care-l mai vad clar, fiindca urmeaza bezna- pai daca de-aici incolo nu mai e strada, de ce s-o luminezi, n-ar fi asta risipa banului public?; pe jumatate din lungimea santierului au fost generosi si au pastrat trotuarul, dar dupa aia gata cu boieria, cobori in pamant si pietris, cu simturile ascutite ca doar nu e lumina-noroc doar cu luna plina..

Mai fac un ocol pe la Mega sa-mi iau 3 in 1, suc si Raid anti-molii si ma-ntorc spre casa, pe Eminescu; langa statia de salvare, la iesirea dintr-o curba, imbecilul de la firma de paza a unui santier care ne-a acoperit pentru totdeauna cerul si-a lasat masina cu totul pe trotuar; si trebuie sa ocolesc prin strada, la iesirea din curba, stiind cat de tare se circula pe aici, ca doar e drum intins, e sens unic iar viata e o cursa.

Infrastructura-i la pamant, somajul e-n floare, deci sa fim bucurosi ca-n Bucuresti se lucreaza, cum-necum. Noi muncim, nu gandim; sau pur si simplu, nu ne pasa.

Una peste alta, a fost o plimbare reusita- am ajuns viu acasa.