marți, 15 septembrie 2009
Un bilet
Dragă şoferule,
Poate te superi că te abordez cu un bilet lăsat în geam..la urma urmei, nu ştiu nimic despre tine decât ce maşină conduci şi numărul ei, B-86-AIV, ceea ce poate fi destul de puţin; iar tu nu ştii nimic despre mine. Aşa, la repezeală, pot doar să-ţi spun că n-am mai nimic deosebit, nu-s diferit de alţii. Tocmai de-aia presupun că, la fel ca mine, când te duci prin alte ţări sau auzi poveşti de la alţii, îţi pare rău că nu e şi la noi la fel ca acolo; şi presupun că, la fel ca pe mine, zi de zi te deranjează câte ceva la Bucureştiul nostru. Eu mă gândesc că asta-i fiindcă regulile care în alte părţi sunt respectate, din frică, jenă, bun-simţ sau obişnuinţă, la noi sunt cu totul ignorate.
Uite, de pildă parcarea; în State erai prompt şi aspru amendat şi doar dacă la parcarea laterală nu aveai maşina în linie cu celalate- şi oamenii ştiau asta. Cu atât mai puţin deci ar fi blocat în întregime trotuarul; aşa cum ai făcut tu, acum. Astăzi, ca să-mi văd de drumul meu pe jos, a trebuit să te ocolesc şi să o iau pe stradă, printre maşini, unde nu mă simt chiar în siguranţă, fiindcă pur şi simplu nu e locul meu acolo. Eu înţeleg de ce tu parchezi aiurea, dar vreau să-nţelegi şi tu de ce pe mine mă deranjează chestia asta.Gândeşte-te numai cât de periculos este pentru un copil neatent, o mamă cu un căruţ sau un bătrân în baston să n-aibă pe unde trece; gândeşte-te măcar cum te-ai simţi să-i vezi pe cei dragi ţie în pericol sau chiar întâmplându-li-se ceva din cauza altora ca tine. Poate-s prea patetic pentru tine; atunci ia-o ca pe o chestiune de drepturi: pietonii au dreptul să meargă pe trotuar, iar tu îl încalci; sau ia-o ca pe o regulă de bun-simţ, care nu trebuie explicată prea mult: şoferii circulă pe carosabil, pietonii merg pe trotuar-atât e de simplu. Eu sunt şi şofer, ca şi tine, iar eu ţin seama de chestiile astea- din bun-simţ, dar şi pentru că n-aş vrea să fiu înjurat nici măcar în absenţa mea, fiindcă nu-mi convine să mă tem că-mi găsesc ştergătorul ridicat, parbrizul murdar de ou şi scuipat sau cauciucul dezumflat.
Nu sunt absurd, ştiu ce greu e cu locurile de parcare, dar uite, lasă-ţi şi tu maşina doar pe jumătate de trotuar, să putem şi noi să trecem. Imaginează-ţi cum ar fi dacă aş lua exemplu de la tine şi aş merge la pas pe mijlocul benzii de circulaţie- m-ai claxona, nu-i aşa? Ei bine, ăsta e claxonul meu. Te rog, mai gândeşte-te şi la alţii când conduci sau staţionezi; poate-aşa, încet-încet, se mai schimbă lucrurile şi pe la noi.
Ce ziceţi, o să se schimbe ceva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu