De la bal la spital

Retrospectiv privind, ar fi trebuit sa ma astept la asta. Acolo cerul era senin si soarele stralucitor, numai ca la umbra era destul de racoare. Te inselau insa marea stralucitoare si localnicii care umblau in pantaloni scurti si tricouri fara maneca-la ei 24 de grade o fi insemnand canicula. Umbland pe jos prin muzee, parcuri vesele si stradute vechi, ma udam mult pe spate si simteam racoarea, dar cand imi puneam hanoracul imi era prea cald. Iar cand imi dadeam drumul pe bicicleta in jos la vale, aerul racoros imi vajaia in urechi. M-a batut vantul de seara cand stateam undeva sus, cu insulele si lacurile orasului intinzandu-se luminoase la picioarele mele cat vedeam cu ochii. Si pe puntea vasului care ne ducea undeva in afara orasului, m-am lasat furat de paduri, de valuri, de barci si casute de lemn, iar curentul a facut ce-a vrut cu mine.

Azi-noapte m-am intors din Stockholm si sunt racit cobza: am urechile-nfundate, capul mi-e amortit iar nasul decojit de atata suflat. Dar vin dupa una din cele mai frumoase saptamani din viata mea. Stau cu termometrul in gura, dar plesnesc de fericire.