Pretul normalitatii

Desi cautand in Larousse aflu ca este cea mai populata capitala scandinava, Stockholm nu este de fapt un oras mare- cu siguranta nu se compara nici ca suprafata, nici ca numar de locuitori, cu Bucurestiul; privind pe poza -facuta probabil dintr-un balon- unei carti postale pot sa identific multe obiective si o mare parte din traseul pe care l-am facut, pe jos sau cu bicicleta, cateva zile la rand prin centrul orasului. Dar asa mic cum este, m-a cucerit din prima clipa si cred ca va continua multa vreme sa-mi picure in suflet reverie si fascinatie.

Inca de cand avionul coboara spre pista de aterizare, descoperi cu ochii tai ceea ce citisesi deja, dar poate ti-era greu sa crezi: orasul este inconjurat de ape, insule si paduri. El insusi este asezat la intalnirea Marii Baltice cu Lacul Malaren, impartit intre continent si circa 14 insule de diferite marimi, iar padurile din imprejurimi se continua in oras cu o multime de parcuri pline de verdeata, mici si presarate cu generozitate prin centru sau mari si intinse, catre periferie; este, cred eu, cel mai verde oras pe care l-am vazut pana acum. In marele parc Haga, aflat la extremitatea nordica, la malul lacului linistit se inghesuie stufarisul, iar peluzele mari si valurite sunt marginite sau intrerupte de palcuri de copaci. Grupuri de copii sunt prinsi in tot soiul de jocuri, cupluri tinere stau pe iarba cu cosul de picnic in fata sau cu vreo carte in mana; altii stau la vreo masuta din preajma unei mici si vechi cafenele ca o casuta verde din lemn, gustand dintr-o cafea si din aerul proaspat si tacut; varstnicii se plimba incet pe alei, iar pe langa ei trec in viteza tinerii joggeri sau biciclisti- e usor sa fii in forma intr-un oras care ramane viu in loc sa se ingroape in ciment. Aerul din Stockholm, purificat de copaci si imbogatit de ape, este gustos si curat- contururile sunt nete si distantele par mai mici; municipalitatea este mandra de curatenia apelor si incurajeaza pescuitul, pentru care nu-i nevoie de niciun permis; trecand pe vreun pod de pe o insula pe alta, puteai vedea plutind pe apa grupuri de nuferi infloriti.

Grija pentru mediu o vezi la tot pasul, de la curatenia de pe strada si reciclarea selectiva a gunoiului din restaurante sau camera de hotel, pana la autobuzele pe baza de etanol. In cursul unei plimbari de seara cu vaporasul poti constata numarul foarte mare de ambarcatiuni ancorate si aflam ca numarul aproximativ al acestora in Stockholm este de un milion; nu m-ar mira sa fie mai numeroase decat masinile, pentru ca traficul este destul de redus si linistit- nu prea auzi claxoane si cu atat mai putin vociferari sau injuraturi. E foarte incurajat in schimb mersul pe bicicleta; cineva venit din Bucuresti poate fi surprins de faptul ca benzile pentru biciclete se gasesc peste tot, ca nu sunt luate drept loc de parcare de soferi, ca nu-s incalcate de pietoni -care au in schimb trotuare generoase- si-s corect folosite de biciclisti, care respecta sensurile; sa inchiriezi o bicicleta este ieftin, simplu si eficient, iar s-o folosesti este o placere- nu te agaseaza soferii, nu exista caini care sa te-alerge, iar in intersectii trotuarele au rampe pe care le folosesc deopotriva cei in scaun cu rotile, biciclistii si mamicile cu caruturi. Nimic nu este mai revigorant decat sa pedalezi pe malul apei, cu aerul proaspat vajaind pe langa tine si privind printre catarge in departare, la turnurile orasului, in asfintitul soarelui- esti cuprins de o bucurie parca mai mare decat tine si nu-ti vine sa crezi ca viata poate fi atat de frumoasa.

Stockholmul din acest an este, la fel ca si Parisul vizitat anul trecut pe vremea asta, capitala tarii care detine presedintia Uniunii Europene. Insa in timp ce acest lucru era prilej de mare fala si aroganta pentru Sarkozy & co. si era anuntat lumii cu mandrie tocmai pe Turnul Eiffel, pe care erau fixate stelele Uniunii, in Suedia nu aflai de aceasta mare onoare decat de pe un banner intins destul de discret intr-un colt al cladirii Parlamentului; asa este Stockholm- un oras linistit desi foarte atragator, cuviincios desi mandru de trecutul sau plin de glorie. Fie ca-l parcurgi pe jos, pe bicicleta sau cu vaporul -pentru curajosi mai exista balonul cu aer cald-, constati ca orasul impleteste vechiul cu noul- pe maluri vezi si vechile casute din lemn inconjurate de gradini de legume, si blocuri noi de apartamente, in zona centrala gasesti si cladiri medievale, si magazine, teatre sau ansambluri de birouri moderne, iar in parcuri, langa statuia inverzita de timp a unui rege, intalnesti tonete si cafenele de data recenta. Noul Stockholm nu se ridica distrugandu-l pe cel vechi, ci completandu-l, iar rezultatul este frumos tocmai fiindca poti trece in revista cateva sute de ani de evolutie logica si armonioasa; pentru noi din pacate pare prea tarziu sa mai invatam lectia asta.

Desi orasul are multe puncte de atractie si destule exponate foarte valoroase, masurile de securitate sunt fie inexistente, fie extrem de discrete- nu esti perchezitionat sau trecut prin detectoare de metal la tot pasul, nu vezi patrule oriunde te-ai intoarce, cum se intampla de pilda in Franta (de State n-are rost sa aduc vorba). Fie ca asta se datoreaza naivitatii unei tari nelovite de terorism sau unei filozofii mai profunde, rezultatul este ca te simti la fel de liber in camera de hotel, in parc sau in resedinta familiei regale.

Ca tot am atins subiectul muzee, cele mai interesante mi-au parut Muzeul Vasa, dedicat corabiei cu acest nume, veche de vreo 380 de ani si recuperata intreaga de pe fundul Balticii prin anii '60, Palatul de la Drottningholm, un fel de Versailles mic si cochet, Muzeul Nobel din Orasul Vechi si Skansen-primul Muzeu al Satului in aer liber. Mai toate muzeele au zilnic excelente tururi ghidate in engleza si iti pun la dispozitie scaune pliante pe care le poti lua dupa tine in drumul tau prin galerii ca sa te asezi cand obosesti, lucru pe care eu l-am vazut aici pentru prima data.

Desi te abordeaza in limba lor materna si au meniuri imposibil de citit pentru ca de multe ori nu sunt traduse, suedezii vorbesc foarte bine engleza, de la pusti si pana la batranii ridati si fara dinti in gura. Iar tinerii lor, si barbati, si femei, sunt intr-adevar frumosi; am ajuns sa inteleg si eu nostalgia dupa suedezele de pe litoralul nostru- sunt inalte, atletice, cu parul de un blond frumos, natural, cu tenul luminos si dintii ingrijiti, sunt vesele si pline de incredere. Ma intreb doar ce au cautat vreodata pe la noi..

Doar preturile ar putea fi un motiv de intristare la Stockholm; orasul este intr-adevar scump si cel mai bine este sa renunti sa mai faci in gand transformari din coroane in lei sau euro, fiindca ajungi sa nu-ti mai cumperi nimic. In aproape sapte zile la Stockholm am cheltuit cat in zece la Paris. Insa daca stau sa ma gandesc bine, daca asta e pretul unei saptamani in care te simti mai liber, mai tanar, mai sanatos si mai fericit decat oriunde altundeva, atunci merita. Pacat doar ca la noi acasa asa ceva nu poti nici macar sa cumperi.