1 Martie

La ieşirea de la metrou am fost asaltat –ca toată lumea- de vânzătorii de ghiocei şi mărţişoare; i-am refuzat politicos, dar scurt- eu nu de 1 îmi fac cumpărăturile. Am trecut Dâmboviţa pe la Izvor- acum vreo două săptămâni apa era acoperită de-o pojghiţă de gheaţă iar pescăruşii patinau; am traversat şi Bulevardul şi-am ajuns în Cişmigiu-ştiu multă lume care nu iubeşte parcul ăsta şi pot să-nţeleg de ce, dar faptul că poţi să te învălui deodată în atâta linişte în buricul târgului, mi-l face drag şi îmi dă impresia unei lumi paralele. Peluzele din parc sunt pline, ca-n fiecare an, de ghiocei grupaţi în pâlcuri, care te fac să crezi că eşti la pădure, la marginea Bucureştiului, în vremurile-n care la marginea Bucureştiului mai erau păduri; parcă-s mai frumoşi ghioceii din Cişmigiu decât cei din buza metroului. De câteva zile deja se tot lucrează la dezafectarea patinoarului- se strâng garduri, ţevi, gherete; m-am dat şi eu o dată-n iarna asta şi promit că voi fi mai vrednic în cea viitoare. Căţeii se plimbă la fel de veseli ca şi stăpânii lor şi toată lumea îşi salută-n felul său omologul- câinii se miros, oamenii-şi strâng mâinile. Păsărelelor de toate felurile le-a revenit glasul după guturaiul de iarnă şi acum schimbă impresii. Şnuruleţe alb-roşii la tot pasul- la copiluţele de grădiniţă mândre ca nişte răţuşte, la hipioatele cu ii şi păr împletit sau la fetele-emo cu freze şui, figuri blazate dar suflete sensibile, la doamnele cu taioare şi genţi de firmă, la venerabilele cu bastoane şi mâini brăzdate de vene albastre. Pe locurile de joacă răsărite de sub zăpadă, copiii se dau în leagăne, alunecă pe tobogane sau se caţără în forturi. O pisicuţă elegantă, cu zgărduţă, ieşită la plimbare de prin blocurile-nvecinate, roade tacticos la un fir de iarbă. A venit primăvara –a fost nevoie de o iarnă-n toată regula ca s-o simţim.