Ca de fiecare dată când mă-ntorc de undeva, de pe la noi sau din afară, amân o groază să-mi desfac bagajul; m-am întors de la Praga duminică noapte, dar valiza mea stă tot în picioare, lângă pat, cu o etichetă roşie agăţată de unul din mânere. Am scos din ea doar cadourile, electronicele şi rufele- în rest parcă nu-mi vine să răscolesc nimic, dintr-un amestec de lene şi nostalgie. Deocamdată îmi revin în minte tot felul de lucruri frumoase văzute şi trăite acolo- hârjoneala din bazin a urşilor polari de la zoo, micuţa stradă a aurarilor cu căsuţele ei îngrămădite lângă zidul castelului, trupa veselă de dixieland din piaţa Oraşului Vechi, scările abrupte şi lungi de la metrou, paharul de grog băut într-o zi geroasă, tramvaiele roşii, halba de bere găsită pe stradă într-o dimineaţă, drumul cu funicularul pe Colina Petrin, copilaşul coborât din căruţ ca să mângâie o pisică într-un părculeţ sub Podul Carol. În curând tot va trebui să-mi despachetez valiza; dar eu mai trag un pic de timp, închid ochii şi zâmbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu