Compilaţie

Traversând către Lazăr, dau drumul variantei unplugged 10.000 Maniacs a lui „Because the night”, o melodie care, cu refrenul ei energic şi sacadat, îmi sună ca o scandare de galerie; pe lângă lacul din Cişmigiu care începe să se umple de apă şi răţuşte, pornesc „Hammer to fall”-live ’86, cu solourile lui Brian May care întotdeauna-mi ridică părul de pe ceafă; pe alei şi poduri, readus în atenţie de Ana, mă înveseleşte Mika cu „Grace Kelly”, iar la ieşire din parc învârt rotiţa iPod-ului până la „Hold me, thrill me, kiss me, kill me”-U2; de la BCU şi până la Eva ţopăi pe „It must be love” de la Madness, traversez Magheru înspre Cărtureşti pe „A little less conversation”, iar de la Anglicană mă dezlănţui un picuţ –cât se poate în public- când dau de „Live and let die” de la Guns’ ; traversez Ioanidul impresionat ca de fiecare dată de minunatul „Any road” al dragului de George Harrison, de la Piaţa Spaniei până la Vasile Lascăr mă visez în gimnaziu ascultând Take That- „Never forget”, iar până în faţa căsuţei noastre centenare de pe Toamnei, zumzăi împreună cu Boney M varianta mai veselă de la „No woman, no cry”. E ceva ciudat, muzica asta- într-o zi frumoasă, îţi uşurează pasul, îţi trage-n sus colţurile gurii, te-ntinereşte şi-ţi dă impresia că toată lumea e a ta, chiar când mai ai doar 10 lei în buzunar.