[..]Primul lucru pe care-l căpătăm când venim pe lume, primul lucru care ne aparţine şi de care rămânem legaţi pe viaţă, înainte chiar de nume, este data naşterii. Şi la fel cum numele fiecăruia e special pentru cel care-l poartă, la fel şi pentru oricare din noi ziua de naştere e specială fiindcă atunci am văzut lumina zilei. Însă la unii oameni –nu mulţi-, lucrurile stau invers- ei sunt speciali pentru că s-au născut într-o anume zi, într-o zi deosebită. Iar în privinţa asta, părinţii mei nici nu se puteau potrivi mai bine. Mama mea s-a născut într-o zi de 1 Mai şi se-nţelege că vreo câţiva ani s-a simţit tare importantă, până când a înţeles cu tristeţe că nu în cinstea ei erau toată veselia, toate defilările în ţinute sărbătoreşti, cu steaguri, pancarte şi care alegorice, toate gheretele cu mici, bere şi-ngheţată de pe bulevarde, ci a unui foarte important eveniment din trecut despre care însă nimeni n-ar fi ştiut să spună prea multe. De atunci încoace găseşte însă consolare în ziua liberă.
Despre taică-miu, ce să mai zic! Se spune despre câte vreun geniu al cuvintelor, culorilor, sunetelor ori calculelor- „un astfel de om se naşte o dată la o sută de ani”; ei bine, despre tatăl meu şi eu pot spune: „un om ca el se naşte o dată la patru ani”. Fiindcă el a venit pe lume în acea zi anume născocită de oameni pentru a ajuta calendarul să ţină pasul cu mişcarea Pământului în jurul Soarelui-29 februarie. Hazardul care te leagă din start de un moment atât de special te şi pune astfel de-a lungul vieţii în tot soiul de situaţii. Poţi să te confrunţi cu promisiuni interpretabile, de genul „îţi vei primi moştenirea după a 21-a aniversare”, fără să ştii sigur dacă norocul va da peste tine la 21 sau la 84 de ani. Când cauţi disperat să-nfiripi conversaţia cu o fată şi după vremea de afară, prieteni comuni, zodii şi ascendent rămâi fără subiect, ştii sigur că aniversarea ta va provoca pe rând neîncredere, uimire şi încântare, strălucind ca un glob multicolor şi asigurându-ţi simpatia domnişoarei. La şaisprezece ani eşti subiect de ironii pentru prietenii care decretează că de fapt ai doar patru şi te expediază la oliţă; ce-i drept, poţi şi tu să le-o-ntorci mai încolo, pozând în adolescent când ei traversează criza vârstei mijlocii. În trei ani din patru poţi scăpa, când n-ai dispoziţie, de corvoada petrecerilor aglomerate şi costisitoare sau, din contră, poţi organiza câte-un chef maraton, care să se-ntindă, pentru siguranţă de pe 28 februarie până pe 1 martie. [..]
marți, 2 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu