miercuri, 7 aprilie 2010

O nouă religie

Mi-am amintit azi-noapte că acum nişte luni primeam un premiu pentru scris sportiv, aşa c-am profitat de meciul de aseară, Barcelona-Arsenal, să mă mai exersez un pic pe frontul ăsta; ce-i drept, m-a împins de la spate şi faptul că mi s-a cerut o probă pentru „Adevărul”. Iată ce-a ieşit, pe la 4 dimineaţa:


În tribunele de pe Camp Nou, o sută de mii de spectatori ţopăie, agită fulare şi-şi intonează victorioşi imnul. Iar jos pe gazon, privirile şi felicitările tuturor- oficiali, coechipieri şi adversari- se-ndreaptă spre un singur jucător. Dacă nu ştiai deja cum îl cheamă, e suficient să priveşti acum tabela care sub scorul final îi repetă ca într-o scandare, de patru ori, numele: Messi. În seara în care a îngenunchiat de unul singur o mare echipă, acest jucător de doar 22 de ani îşi pune deja amintirile la adăpost; mai potrivit la prima vedere ca înălţime unei cariere de jocheu sau cârmaci într-un echipaj de opt plus unu, tânărul care o partidă întreagă a împărţit spectacol cu generozitate dă în fine dovadă de puţin pragmatism: nu face schimb de tricou şi primeşte de la arbitru mingea pe care-o va pune în vitrina de acasă, alături de Balonul de Aur.

Cuprins parcă de visul nebun de a înscrie într-o singură seară cât în precedentele opt meciuri europene, timp de 90 de minute el a driblat, pasat şi şutat, zburdând pe gazon la fel de liber ca un căluţ prin pampasul argentinian. Două şuturi din marginea careului, unul de pe stânga la colţul lung şi celălalt de pe dreapta către vinclu prevesteau la 0-0 ceea ce jucătorul cu înfăţişare şi entuziasm de copil avea să dezlănţuie îndată după golul miraculos al lui Arsenal. O lovitură-n forţă de la douăzeci de metri şi bucuria oaspeţilor se stinge, un şut sub bară din suprafaţa de pedeapsă şi Barca preia conducerea, cursă rapidă încheiată cu o scăriţă peste portar şi emoţiile se duc, încă un şut la colţul scurt printre apărători şi sărbătoarea începe.

La sfârşitul partidei, suporterii strigă numele celui care le-a dat dreptul să spere că după derby-ul din week-end vor avea şi la sfârşit de Mai ocazia să viziteze Bernabeul. În seara în care a devenit întâiul marcator din Liga Campionilor pentru cea mai bună echipă din lume, noul mare mic jucător argentinian le-a dat împătimiţilor fotbalului încă un motiv să pună bazele unei noi biserici: Biserica lui Messi.

2 comentarii:

ana spunea...

bine, papa:))

Ciprian Măceşaru spunea...

Cred ca Messi, pe langa faptul ca e un fotbalist exceptional, ne atrage si pentru ca pare un baiat foarte normal, nu? Cum naiba sa nu te bucuri cand vezi ca intr-un fotbal plin de fitosi, de drogati, de gelati apare un astfel de jucator?! Sper sa ramana la fel de modest si in continuare.