duminică, 28 decembrie 2008

bau-bau

Noaptea tarziu am frecvent ganduri complexe, iar uneori traiesc adevarate revelatii. Bunaoara, acum cateva nopti am ajuns la concluzia ca televizorul tampeste.
Era-n perioada in care politicienii se scremeau sa ne ofere un nou guvern. Era ora 4, eu tocmai ma-ntorceam in pat de la baie unde fusesem...sa beau un pahar cu apa. Si tocmai cand imi afundam capul in perna si ma inveleam, un gand ca o buruiana isi iti capul si ma stapani pentru fix o secunda. Subiectul lui era uluitor: m-am pomenit preocupat de gandul ca Blaga de la PD-L si Mitrea de la PSD urmau sa fie dati la o parte si sa nu primeasca posturi in guvern. Vreo jumatate de ora am ramas naucit de gandul asta, rod otravit al talk-show-urilor continue de peste zi si care ma impiedicase sa visez, cum s-ar cuveni, realizari marete, calatorii unice sau pe prietena mea frumoasa.
Ne lasam intoxicati zilnic de mancare proasta, aer murdar si bauturi chimice; iar cand vrem sa ne relaxam nu gasim ceva mai bun decat sa deschidem TV-ul si sa ne luam, pe cale vizuala si auditiva portia de otrava care sa ne innegreasca si mintile. Pe mine unul, ma bate iar gandul sa-mi scot televizorul din camera.

miercuri, 17 decembrie 2008

I'm back

Am adormit foarte greu azi-noapte. Aveam multe pe cap: serviciul actual, serviciul viitor, serviciul care-ar fi putut fi; am revazut cu ochii mintii o fotografie facuta acum opt ani jumate, in prima zi de bac, in curte cu taica-miu, am aruncat o privire rapida peste viata mea de acum si am incercat sa-mi amintesc daca asa mi-o imaginam atunci...Dar a mai fost ceva.

Ieri am terminat o carte care mi-a placut destul de mult, “Jocul serios” a lui Hjalmar Soderberg, considerat, se zice, cel mai important roman suedez de dragoste. Finalul cartii asteia mi-a reactivat frisonul uneia din cele mai dureroase situatii prin care poate trece un barbat in viata lui- pierderea iubirii iubitei sale. Reciteam azi-noapte cu ochii inchisi unul din ultimele paragrafe:

„Acum poate merge pe una din cararile de pe Djugarden sa-l intalneasca pe el. Soarele straluceste. Ea se opreste la o cotitura si ii spune, cu privirea plecata sub genele lungi: Tocmai m-am intalnit cu cel pe care l-am iubit odata si nu-nteleg deloc cum l-am putut iubi.”

Picaturi fierbinti de durere veche au inceput sa picure din marginile cicatricilor inchise acum mult timp. Mi-am revazut putin sufletul, am privit-o pe frumoasa adormita pe pieptul meu si am inteles ca eu, chiar si cand imi merge bine, nu pot fi linistit.