sâmbătă, 12 iunie 2010

Capătul răbdării


După Ungaria a venit şi rândul Olandei să voteze extremişti în vremuri de criză. Partidul lui Gert Wilders a terminat pe locul trei în alegerile parlamentare, depăşindu-i chiar pe foştii guvernanţi, creştin-democraţii. E treaba olandezilor cu cine voteză, iar într-o ţară democratică poţi spune până la urmă cam orice. Wilders vorbeşte împotriva imigranţilor, împotriva musulmanilor, împotriva integrării Turciei în UE, împotriva unor politici comune europene. Pe mine unul, nu mă deranjează, ba chiar îl pot înţelege până la un punct. Numai că o declaraţie de-a lui din timpul campaniei electorale, difuzată de Euronews şi neremarcată de jurnaliştii vigilenţi de pe la noi, m-a umplut de revoltă. Spunea el: „Ne-am săturat ca banii olandezilor să fie daţi fermierilor francezi şi polonezi sau să fie folosiţi pentru a face autostrăzi în Portugalia şi România”. Deci, până aici! Pot înţelege fanatismul, pot trece cu vederea discriminarea, pot să rămân tăcut în faţa rasismului, dar când cineva îmi calomniază ţara coruptă şi înapoiată, trebuie să reacţionez- domnule Wilders, la noi în România nu se construieşte nicio autostradă, aşa să ştiţi!

Niciun comentariu: