Nouă şi zece
Cam puţin timp şi cam puţine de spus despre ultimele două săptămâni. Am intrat în ritmul de care uitasem de când nu mai lucram: mă trezesc în acelaşi timp cu Valentina în loc să mai moţăi încă mult timp după ce ea pleacă; din Dristor merg cu metroul iar de la mine, pe jos, către redacţia plasată-n buza Cişmigiului; acolo abia îmi beau cafeau de dimineaţă, după care încep ştirile de redactat şi textele de corectat. În funcţie de încărcare, plec la două jumate sau trei- după-amiaza o am pentru mine. Iar seara, Valentina îmi face, nu fără un sentiment de mândrie maternă, sandvişurile pentru a doua zi.
Am fost la două conferinţe de presă- într-un cadru elegant şi simplu, Rompetrol a anunţat o donaţie Spitalului Grigore Alexandrescu, iar a doua zi GSK a lansat cu pompă exagerată o pastă care pretinde că repară dinţii.
Lunea trecută, la Documentary Mondays de la Centrul Ceh, a rulat Alda, un film despre o pacientă bolnavă de Alzheimer, în mare parte filmat chiar de ea, cu camera furnizată de regizoare. Mulţi din sală au râs copios de aparenţa amuzantă a unei realităţi tragice- erau probabil prea tineri ca să-şi facă griji.
Joia trecută am fost la Spitalul Obregia, la dezintoxicare, ca să iau un interviu şefului de secţie. În faţa secţiei împrejmuite cu garduri înalte şi cu porţi bine ferecate, familiile aşteptau ciorchine să-şi viziteze sau interneze suferinzii. Înăuntru, cum avea să-mi spună doctorul Vasilescu, toţi sunt acum dependenţi de etnobotanice. Pentru curioşi, articolul de o pagină despre subiectul ăsta apare în numărul de vineri.
Week-endul trecut, întâiul de primăvară veritabilă, l-am făcut la Sinaia, unde-a fost aproape la fel de cald ca la Bucureşti. Plimbări, relaxare, entuziasm, beatitudine, aer limpede. Multă odihnă, mult soare, multe săruturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu