Culmea oboselii

Treaz de vreo optsprezece ore. În care am urcat pe coline, m-am cocoţat în turnuri, am mers cu spinarea umedă de transpiraţie şi înţepenită de durere pe malul râului, pe poduri, pe străduţe pavate, prin muzee goale şi magazine pline; în care am decolat dintr-o lume şi-am aterizat în alta, unde mi-am adus poveştile, suvenirurile şi urechile înfundate, unde mă aşteptau cei dragi. E ora trei, casa doarme, pisica toarce, eu merg să mă spăl pe dinţi-pasta se scurge ciudat din tub; nu-mi face spumă-n gură; nu-mi lasă niciun gust; ba-mi lasă, dar nu mentolat, ci unul foarte slab, parfumat; îmi simt limba mătăsoasă; mă uit pe tub: mă spălam cu crema de mâini a mamei. Pentru dinţi mai hidrataţi, mai catifelaţi. Hai, la culcare!