Surpriza

Nici nu mă obişnuisem bine cu tricourile polo şi jachetele uşoare, nici n-am apucat să trag adânc în piept aerul dezmorţit sau să mă plâng cum se cuvine de transpiraţia care-mi curgea pe spate, că m-am şi trezit aruncat într-o maşină a timpului care avea ca destinaţie Bucureştiul de acum 2-3 săptămâni. Mâinile care fuseseră mângâiate de vânticelul cald stau acum bine înfipte-n buzunare, nasurile picură melancolic, creştetele se reacomodează cu fesurile, iar feţele cu fularele . Copiii speră-ntr-o minune care să le-nchidă şcolile, edilii îşi blestemă zilele, şoferii-şi caută iar lanţurile prin garaje. Păsărelele au amuţit uimite de întorsătură, zăpada se aşterne peste micuţii perce-neige de pe peluze- or mai avea puterea s-o străpungă înc-o dată?