La pompa

Fiind atehnic dar in acelasi timp si constient de chestia asta, am cam reusit sa evit capcanele ori situatiile penibile in care poti fi pus de un asemenea handicap- nu intru in discutii despre calculatoare sau alte gadgeturi si nu-mi prind urechile. Dar folosesc zi de zi un lucru la care practic nu ma pricep decat superficial –adica masina- iar de-a lungul timpului penibilul s-a tot produs; si cam de fiecare data, intr-o benzinarie.

In State, in 2005, in ziua in care in fine am pus si eu mana pe o masina –fara ea erai mort- a trebuit dupa cativa kilometri (sau mai bine zis, mile) sa opresc sa bag benzina; acolo mi-am dat seama ca nu stiam cum sa deschid rezervorul. Cum dupa cateva minute de cautare nu ajunsesem nicaieri si cum a pleca de acolo ar fi echivalat in scurt timp cu pana prostului, mi-am luat inima-n dinti si am cerut ajutor unui barbat care tocmai trasese si el in benzinarie. I-am explicat, incercand sa-mi ascund rusinea, problema in care ma aflam si dupa ce omul si-a revenit probabil din uimire a aruncat o privire-n masina mea si a identificat butonul salvator: era undeva pe podea, of all places. Ma intreb si azi daca ala a crezut de fapt ca tocmai furasem masina.

Marcat de acest episod, am reusit sa ma feresc de alte neplaceri ceva vreme, pentru ca in ultimul timp ele sa se aglomereze. Intr-o zi, cand ma intorceam in Bucuresti de la Giurgiu, un instructor de scoala de soferi mi-a atras atentia la un stop de la City Mall ca am un cauciuc dezumflat. Asta explica, intr-adevar, de ce la intoarcere nu mai reusisem sa prind 150 la ora, ca la ducere, si de ce, chiar si la 130, mi se parea ca n-aveam stabilitate. Bucuros deci ca sunt in viata, am luat dreapta si am intrat in benzinaria din zona. Am ochit, intr-adevar, destul de rapid, aparatul care baga presiune-n pneuri, dar mi s-a parut atat de hi-tech ca a trebuit sa implor ajutorul unui angajat al benzinariei; am ajuns acasa intreg la trup, dar cu egoul tandari. Urmatoarea patanie mi s-a parut mai amuzanta, pentru ca de data asta eram si cu Valentina. Ne intorceam de la Sighisoara de 1 Decembrie si am oprit la un OMV ca sa cumpar lichid de spalat, pentru ca mi se terminase, iar pe jos era o mazga care tot sarea pe parbriz; n-am intampinat nicio problema in a cumpara lichidul, a-l aduce inapoi la masina, nici chiar in a deschide capota si capacul de la rezervorul corespunzator; ce n-am reusit insa nici eu nici Valentina a fost, desi am respectat toate instructiunile, sa deschidem punga lichidului; din fericire s-a sesizat un ajutor al benzinariei, astfel ca la pretul produsului s-au mai adaugat vreo 2 lei pentru ajutor.

Cea mai recenta – dar sunt convins, nu si ultima- intamplare s-a petrecut ieri, cand a trebuit pentru prima oara sa fac plinul la noua masina de serviciu, un VW Golf. Am tras din nou la un OMV (de fapt, in tara numai la astia m-am dat in spectacol); butonul care deschidea clapeta rezervorului stiam unde este, pentru ca din fericire imi explicase cineva din prima zi, asa ca eram linistit; numai ca odata ajuns la pompa, n-am reusit sa deschid si capacul rezervorului; am incercat, credeam eu, totul- am tras de el, l-am invartit in dreapta, nimic; deja calit, am cerut iarasi ajutorul unui baiat de pompa, care a facut logicul si a invartit capacul inspre stanga. Prostia se plateste mereu, in cazul de fata, tot cu vreo 2 lei. Iar povestea continua...