sâmbătă, 12 februarie 2011

Prostia omenească

Un bărbat intră într-o benzinărie de la marginea autostrăzii, împingând maşina la volanul căreia stă soţia. Aflând că nu poate plăti cu cardul, deşi ar avea destui bani în portofel, tipul scuipă-n palme, îşi încordează muşchii şi porneşte cu rezervorul gol spre o staţie mai civilizată. Benzinarul, mai modern decât casa de marcat, îl întreabă, pe post de la revedere, cu cine face banking- vrea şi el să ştie ce bancă o fi preferând un individ care pleacă de la pompă aşa cum a venit- în pana prostului.

Undeva în Alpii elveţieni, alt tip îi dăruieşte iubitei o cutie de bomboane albastră în formă de inimioară. Asta după ce renunţase să-i ofere un imens cord roşu de pluş, fiindcă nu-l dusese mintea c-ar putea încerca să-l treacă prin uşă pe grosime, nu pe lăţime. Cum spunea nemuritorul Charlie din „Doi bărbaţi şi jumătate”: „love isn’t blind- it’s retarded!

Niciun comentariu: