Vise pentru altădată

Inspirat de Fenno, scoţianul gay din Trei veri care-şi deschide în New York o librărioară intimă şi cochetă, am început să mă gândesc cum ar arăta librăria pe care-aş înfiinţa-o eu aici, în Bucureşti.

S-ar afla, în primul rând, într-o căsuţă veche cu grădină din zona paracentrală. În curte ar fi şezlonguri, umbreluţe, mese lungi şi poate şi un hamac. Pe verandă ar sta rafturi cu cărţi despre grădinărit, ghivece, saci de pământ, greble, foarfeci şi plicuri cu seminţe. Înăuntru, autorii ar fi rânduiţi în două camere: clasicii, premiaţii şi „serioşii”, în general, s-ar reuni în salon să fie răsfoiţi în fotolii şi canapele cu toată atenţia cuvenită; iar umoriştii, romanticii, neruşinaţii şi senzaţionaliştii ar fi în dormitor, aşteptându-şi cititorii care preferă lecturile uşoare dinainte de culcare. În birou s-ar găsi cărţile de specialitate, iar la bucătărie, în preajma cuptorului, ar fi aliniate cele de gastronomie. Cine doreşte o gustare simplă, un sadviş sau o plăcintă, poate mânca din cele făcute chiar în casă. La mansardă ar fi colţul prichindeilor, cu poveşti noi sau vechi şi-o groază de jocuri şi jucării, iar în şopron, în spatele casei, dintre unelte ilustrative, ar îndemna la aventură cărţile de hobbyuri- bricolaj, sport, călătorie. Vara toate scaunele din grădină ar fi ocupate de oameni care citesc cu un pahar de limonadă-n mână, iarna toată activitatea s-ar muta pe lângă sobele înalte, la o cană de cacao.

Şi după ce-ar plăti la casa din hol, oamenii ar ieşi pe poartă zâmbind şi programându-şi deja reîntoarcerea în locul ăsta vesel şi liniştit, pentru care am deja un nume: Căsuţa cărţilor.