miercuri, 13 august 2008

Picture this


Stateam si ma uitam zilele astea la pozele facute de sor-mea anul trecut la Paris; sunt niste poze foarte dragute, cu strazi, parcari, case frumoase, ferestre cu flori, joggeri, magazine de muzica, afise haioase, terase, buchinisti si bistrouri..

Imi aduc aminte cum in urma cu doi ani cand am fost la Roma, in prima zi, dupa lungi plimbari prin centru cu camera foto-n mana, am ajuns la Fontana di Trevi; si cand sa m-apuc sa iau in obiectiv obiectivul turistic, am vazut in jurul meu o masa compacta de oameni care faceau acelasi lucru si foarte putini care chiar stateau si priveau.Si abia atunci m-am rusinat putin de cum imi petrecusem ziua pana-n acel moment, trecand prin si pe langa Vittoriano, Columna, Forum si Colloseum si pozandu-le de cum apareau in campul meu vizual; mi-am dat seama de asta abia la la Fontana di Trevi, pentru ca in jurul ei spatiul e mai redus iar oamenii sunt obligati sa stea mai compact, astfel ca in ei m-am putut recunoaste pe mine.

M-am intristat pentru ca ajunsesem pentru prima oara in orasul ala frumos si vestit si m-am napustit asupra lui ca turistul bezmetic, grabindu-ma sa trag in poze niste lucruri pe care oricum cu totii le stim de la TV si de pe net; in loc sa-mi trag sufletul, sa contemplez, sa las experienta sa-mi mangaie ochii si sufletul, sa stau sa ma gandesc si sa dau un pic de timp bucuriei sa incolteasca inauntrul meu.Asa ca in urmatoarele cateva zile mi-am lasat camera foto la hotel si, scapat de presiunea stupida pe care o resimti de a dovedi ca ai fost si tu undeva, m-am putut bucura in tihna de ceea ce vedeam, infiripand tot soiul de vise si idei in jurul frumosului ce se ivea la tot pasul; abia in ultima zi mi-am pus din nou in functiune aparatul, dupa ce am simtit ca-mi traisem experienta romana direct, nefiltrat.

Admir pozele sora-mii tocmai pentru ca numai in foarte putine apare ceva cunoscut- o poza cu Arcul de Triumf, vreo doua in care se zareste undeva departe Tour Eiffel, parca una cu Sacre-Coeur si atat.In rest, ele surprind ceea ce cred ca admiram cu adevarat noi, cei veniti din tara asta deranjata si derutata-curatul, frumosul, veselul, firescul, viata de zi cu zi.

In sapte ore plec la Paris pentru zece zile; si, cu lectia invatata de data asta, sper ca nu ma voi ascunde dupa un aparat si ca voi lasa batranul oras sa ma invaluie si sa ma imbibe cu tot ce are el mai bun.

Buna dimineata!

Un comentariu:

ana spunea...

Buna dimineata! Drum bun si te pupa, chiar daca nu o sa vezi decat laintoarcere, sor-ta.