marți, 26 august 2008

Tristete de august

Trei lucruri ma sperie rau de tot, iar doua dintre ele sunt eternitatea si infinitul; pe al treilea va las sa-l ghiciti.

Legat de eternitate am in minte un citat aproximativ din Truman Capote: „Imagineaza-ti ca o vrabiuta ar trebui sa transporte in cioc intreg desertul Sahara dincolo de Atlantic, cate un fir de nisip la fiecare drum; imagineaza-ti cat timp iar lua-si asta ar fi doar inceputul Vesniciei”.Mi se pare infricosator.

Poate ati auzit de telescopul Hubble.Intai si intai, sa va zic ca el poarta numele tipului care in prima jumatate a secolului 20, a descoperit ca Universul nu se limiteaza la sistemul nostru solar, ba mai mult, a inteles si ca acest Univers este in expansiune; da, el este nenorocitul.Iar telescopul asta care-i poarta numele si se afla pe orbita Pamantului este cel care studiaza acest Univers.Sa va spun cum; sa zicem ca telescopul asta iti ofera o fotografie cu milioane de corpuri ceresti; in fata unei asemenea realitati, iti dai seama ca n-ai putea sa studiezi fiecare corp in parte, asa ca baietii se concentreaza si dau zoom prin telescop asupra unui mic perimetru intunecat de pe aceasta poza, perimetru care deci este, in aparenta, gol; si cand faci acel zoom, ce credeti ca se obtine? o alta poza cu milioane de corpuri ceresti; si asta se repeta la nesfarsit, pe oricare colt intunecat al cerului te-ai concentra, iar de fiecare data cand crezi ca ajungi la capat, dai de fapt peste un nou inceput.Asta-i infinitul-si mi se pare oribil.

Si mi se pare ca, in contextul asta, tot ce facem, toate zbaterile noastre, toate joburile, toate orgoliile si meschinariile noastre, toate bucuriile si tristetile, toate lucrurile pe care le cladim, tot ceea ce ni se pare important si tot ceea ce ne face mandri de noi nu inseamna si nu va insemna absolut nimic, pentru ca noi cu lumea noastra cu tot nu insemnam, de fapt, nimic.

5 comentarii:

Anonim spunea...

...totusi, chiar daca nu insemnam nimic, si traim pentru a muri, cel putin sa traim cu demnitate...

Mihai spunea...

nici demnitatea asta nu inseamna nimic; o chestie abstracta si necuantificabila care nu-ti aduce nicio satisfactie.

Anonim spunea...

cu multi ani in urma,cand eram mica, eram convinsa ca va veni un moment in care voi putea intelege secretul lumii noastre si sensul nostru in ea si m-am decis ca pana atunci sa incerc sa dau un sens tuturor clipelor care se vor scurge pana atunci...

iar poate uneori lucrurile marete pe care le facem in viata si de care suntem mandri sunt marete numai prin ele insele, fara sa serveasaca vreunui scop anume...sunt doar rodul unor capacitati pe care noi nu le intelegem. si pana la urma daca noi nu vedem sensul unor lucruri, asta nu inseamna ca ele nu au unul...

multi oameni au nevoie sa isi ofere singuri un sens in viata pentru a reusi sa treaca prin ea...sensul altor oameni ar putea consta tocmai in incercarea de a oferi primilor sensul cautat...

Anonim spunea...

ai dreptate !n-ai dreptate !

Mihai spunea...

propun sa va luati si voi un nume, ca nush daca vorbesc cu trei anonimic diferiti sau cu unul singur:)